Cursuri … cu români pentru români

        A trecut ceva timp de când mă gândesc să scriu acest articol . Nu am avut vreme , cei patru pitici din căsuţă mi-au dat mult de furcă mai ales în această lună pe care o voiam de vacanţă.

      Vă veţi întreba de ce nu m-am simţit în vacanţă şi până în această lună. Ei bine nici nu am fost.

         Anul acesta este un an special pentru mine . Dacă până acum am consumat timpul exclusiv în activităţi casnice pe care noi toate mămicile le ştim , la educaţia copiilor şi ce s-a mai putut strecura printre, în acest an fără a intenţiona să neglijez cele mai sus pomenite, am ajuns la concluzia că omul este chemat la mai multe lucrări , în funcţie de talanţii pe care Domnul i-a încredinţat fiecăruia . Nu există om fără talant precum nu poate fi om făra lucrare .

     Aceasta imperioasă nevoie , căci aşa simt, şi-a făcut simţită prezenţa în urma unei lungi perioade de căutari în care am încercat să aflu care este lucrarea mea , dacă există una şi cum aş putea să o pun în practică . Fără îndoială că toate femeile au în primul rând darul de a fi mame , soţii , bunici, dar pe langă acestea în fiecare a pus Dumnezeu o chemare care să facă să rodească acea sumă de calităţi pe care prin moştenire de la părinţi şi înzestrare de la Domnul se află bine aşezate înlăuntrul nostru .

         Recunosc că a fost la început o luptă, una crâncenă , între două concepte : femeia casnică şi femeia angajată …fiecare îşi striga dreptul mai mult sau mai puţin legitim , dar după o vreme am realizat că puneam greşit problema . Angajarea ca scop în sine este  opusul  stării de a fi casnică,   dacă ne gandim la angajare ca ideal , doar pentru a pleca din casă, nu contează daca pe bani sau pe nasturi şi mai ales condiţiile în care se desfaşoară activitatea, care pot fi de-a dreptul improprii este un rău inutil   chiar şi pentru bărbaţi. Excluzând din start dorinţa de a face carieră în scopul îmbogăţirii care în mod clar devine o extrema în acest caz , atunci da, a fi casnică, sau a petrece mai mult timp acasă în cazul bărbaţilor, (presupunând că nu dormi toată ziua sau urmăreşti programul tv pe toate posturile ) înseamnă în mod cert cea mai bună metodă de a folosi timpul , energia si răbdarea  de ce nu , în scopul desfăşurării în cele mai bune condiţiuni a activităţii  necesare în contextul familial . Fără doar şi poate munca femeii care stă acasă nu poare fi realmente cuantificată pentru că ea nu se măsoară in unităţi fizice şi nici în bani.  Este o muncă solicitantă şi uneori  destul de repetitivă , direct proporţională cu numărul de membrii şi în strânsă legătură cu nevoile acestora, nepermiţând prea multe variaţiuni pe tema dată.

         Vor sări mamici să spună că munca în familie , acasă poate fi şi creativă şi plină de satisfacţii , nu neg acest lucru , depinde de nevoile fiecăruia de creativitate şi inedit si mai ales de comunicare .

        În acest context am ajuns la concluzia că dincolo de activităţile casnice , menite să asigure o stare de bine , confort material şi sufletesc familiei , fiecare femeie are un dar , un talant care face din ea de obicei  mai mult decât o simpla gospodină , în cele mai fericite cazuri un bun pedagog, un bun doctor , un bun consultant, un bun educator, de ce nu o buna secretară sau contabilă… Cine dintre dumneavoastră nu a avut o doamnă profesor sau învăţătoare preferată care să dea aripi viselor, să toarne un strop din harul ei în inima dumneavoastră ? Cine nu are în minte o doamnă doctor de excepţie care prin dedicare si blandeţe, prin empatie şi pregătire a vindecat suferinţa ce o aveaţi… e cineva ? Nu cred ! Gândiţi-vă acum daca aceste minunate femei nu ar fi existat în viaţa dumneavoastră  şi ar fi continuat toata viaţa lor să stea izolate în familiile lor neputându-şi împărtăşi harurile câţi copii ar fi rămas fără vise sau fără viitor poate … Ne bucurăm de dânsele şi mulţumim lui Dumnezeu că le-a dat har şi talantul pe care acestea le-au înmulţit .

Parcă mi-aţi da dreptate nu-i aşa ?

       Şi pe mine m-a frământat enorm gândul de ce se pune problema ori- ori ? oare nu cumva este acea tendinţă a omului de a se juca cu extremele şi astfel de a încurca mereu planurile lui Dumnezeu ? De ce a pus har, dacă nu trebuie folosit ?

Dumnezeu nu greşeşte!

       Am descoperit o carte tot căutând ceva pentru nişte proiecte  pe care le aveam în gând ( aş zice că de la Adam şi  Eva,care încă mai aşteaptă ) o carte … Vă îndemn să o citiţi! se numeşte: «SINDROMUL „CESĂFAC”  – cum să îţi alegi calea în viaţâ în funcţie de darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu » scrisă de Ieromonah Savatie Baştovoi

Veţi fi surprinşi să descoperiţi o minunată pledoarie pentru înmulţirea talantului în ideea în care Dumnezeu ne-a încredinţat şansa de a ne mântui nu doar prin lucrare asupra propriei persoane dar şi prin împlinirea rolului pe care noi îl avem în societate şi evident în comunităţile în care trăim, pentru care  se justifică prezenţa darurilor- şi mai mult- se va cere  justificare la cum le-am folosit  . În acelaşi context, pot mărturisi  că m-a pus pe gânduri o idee care sună cam aşa : când fiecare va fi judecat  va exista o judecată personală  şi una ca neam .

           Revenind la subiectul principal ( am atâtea să vă scriu … încat  mă las furată de volbura ideilor) am ajuns la concluzia că trebuie să lucrez şi eu ceva pentru ca ceva în mine nu are de o vreme îcoace odihnă …

           Am gândit că, dacă există talantul, trebuie să se găsească şi locul dar şi conjuctura favorabilă să fie pus în lucrare . Fără a mă lăuda că am descoperit sensul vieţii  mărturisesc că urmând cu pasi mici intuiţia şi îndrumările celor cărora trebuie să le mulţumesc că nu m-au părăsit în frământările mele , am păşit încet , timid, dar sigur înafară  …

        Am decis să fac câteva cursuri menite să îmi ofere o oportunitate de dezvoltare şi punere în valoare a acelui potenţial neexploatat până acum.  Recunosc că alegerea lor a fost una intuitivă, mai puţin raţională, dar care s-a dovedit de o reală acurateţe!

          Am căutat pe internet cursuri gratuite sau nu, în orice domeniu şi fără să mă găndesc prea mult în luna februarie a acestui an am decis în decurs de câteva minute care dintre cursurile găsite merită atenţia mea  . Eram în faza în care îmi doream să fac ceva , nu ştiam cu exactitate ce , şi nici ce anume mă poate dumiri ce să fac . Eram omul care nu şi-a făcut niciodată un CV , care niciodată nu a fost pus să vorbească despre sine în mod public şi nici nu aveam idee ce anume din firea mea este acel talat pus spre înmulţire . Acum aş zice că intuiţia e primul identificat!

Ce cursuri am ales ?

    Primul pe care mi-a rămas privirea a fost un curs de Antreprenoriat. Veţi râde,  toţi cei care au aflat ce vreau să fac au râs sau zâmbit privind nedumeriţi spre utilitatea lui .

        Al doilea curs a fost unul de Inspector Resurse Umane de care nu eram foarte sigură  , dar  care în mod providenţial îmi oferea şansa pentru o calificare ulterioară  specială, ţinând cont de nivelul meu de studii, un modul de specializare în domeniul  Manageriatului Resurselor Umane .

       După ce mi-am notat am şi sunat,  am cerut detalii pentru ambele şi mi-am notat tot ce trebuia să ştiu pentru a aplica la ele.

       Din nou în mod excepţional ordinea de desfăşurare era cea notată şi plănuită în agendă : Antreperenoriat – IRU – MRU . Credeţi-mă că s-au aşezat toate atat de frumos că nici mie nu mi-a venit să cred .

        Primul curs necesita un interviu pentru că era un curs gratuit pe un proiect finanţat din fonduri europene  . Răspunsul s-a lăsat aşteptat o vreme dar cu atât mai mult când a fost confirmat bucuria a fost mai mare .

        Am gândit să fac cursurile în ordinea în care le-am descoperit şi mă bucuram că primul curs începe undeva la sfâşitul lui martie . Mi-am propus să fiu o elevă model deşi nu aveam habar ce urmează . Surpriza a fost pe masura aşteptărilor : un curs util , bine gândit , bine exemplificat care a avut rostul de a scoate în evidenţă care erau acele aptitudini şi capacităţi care pot fi puse în lucrare . Sensul cursului ? Era acela de a căpăta un minim de noţiuni în elaborarea unui plan de afaceri , ce este şi cu ce se mănâncă antreperenoriatul. Cum poţi face ceva eficient şi în cunoştiinţă de cauză cu un bagaj de informaţii suficiente pentru un debut într-o afacere personală. Fără a avea pretenţia că devi as în afaceri la sfârşitul cursului , cei doi formatori au ţintit două scopuri: în primul modul am aflat ce înseamnă şi cum trebuie să priveşti şi să organizezi afacerea, iar cel de-al doilea modul  studierea unui plan de afaceri în particular pentru a învăţa cum să realizezi unul .

Bine – bine veţi spune ce are a face asta cu Prefectura ? În mod ciudat pe langă ţintele propuse şi atinse eu m-am ales cu câteva bonusuri . În primul rând am aflat cam  cine sunt din punct de vedere profesional … trist dar minunat în acelasi timp!  am aflat ce pot ,  în mare  ce mi-ar place să fac şi care este domeniul în care aş vrea să activez . Dacă cu 5 săptămâni înainte nu ştiam ce voi face în continuare , care îmi sunt trăsăturile de caracter şi personalitate care mă reprezintă  si eram în acea stare de ceaţă în care majoritatea femeilor casnice ajung din cauza rutinării , a oboselii şi stresului zilei de maine , acum puteam să spun destul de clar care va fi aria de desfăşurare a activităţilor mele viitoare şi în linii mari ce aş putea să fac ca şi profesie.

        Al doilea bonus a fost proiectul . Proiectul  despre care pomeneam în articolul precedent,  s-a născut atunci tatonând terenul cu câteva idei pentru elaborarea unei teme pentru examenul de  la finalul cursului ,( mai ales că voiam să fac studiu pe propriul caz) . Sub îndrumarea lui Alex cel care s-a ocupat cu explicarea părţii de marketing şi  elaborare a planului concret al afacerii , am reuşit să rostogolesc în gând o idee până am facut-o dodoloaţă  … Aşa cum am intuit proiectul a fost un succes  atunci în faşă şi are un imens potenţial de a deveni un succes şi în realitate . Staţi liniştiţi  nu voi vinde nici o rufă la tarabă şi nici nu voi prezenta cosmetice prin tramvai … E ceva minunat, nu este vorba despre o afacere în sine ci de  un proiect de mai  mare anvergură a cărui beneficiar direct este românul de rând şi ţara aceasta căci asta era şi ideea: să fac ceva pentru NOI .

      Au mai fost şi alte bonusuri  printre care şi privilegiul de a cunoaşte oameni deosebiţi de la formatori până la colegii cursanţi .

        A fost un curs interactiv , mai mult ca un joc, în care fiecare a fost chemat să scoată ce e mai bun, să se caute pe sine, să se cunoască şi sa se cântărească cu sinceritate . Creativitatea a avut un rol bine definit, prezentarea informaţiilor dând posibilitatea cursanţilor să fie  sau să creeze ei inşişi exemple pentru ilustrarea datelor prezentate.

        Cei doi formatori, Andreia si Alexandru  deşi entuziaşti  au finalizat cursul într-o notă pragmatică lăsând la latitudinea fiecăruia dacă şi cum aprofundează , înţelege şi acţionează în continuare . Am înţeles că acest curs e un impuls , o infuzie de entuziasm şi informaţie; ce face fiecare cu ce a primit, e la alegerea fiecăruia şi acest lucru s-a oglindit în numărul de proiecte realizate cap-coadă si/sau prezentate la finalul cursului … Toţi şi-ar dori să facă ceva, dar prognosticul de reală reuşită era doar pentru maxim 3-4 proiecte.  Rămane de văzut care vor fi acelea, Alex nu a vrut să specifice lăsând să rămână o provocare deschisă pentru noi  să ţinem legătura în continuare şi să aflăm …

Morala : Motivarea este cea mai importantă ! Poţi să faci orice îţi doreşti dacă ai dotarea nesesară şi mai ales dacă investeşti muncă şi nu în ultimul rând resurse, dar fară o motivare puternică care să pună în lucrare totul  slabe şanse să reuşeşti .

    In dorinţa de a ma pregăti corespunzător pentru curs   am achioziţionat câteva cărţi în domeniile în care intenţionam să mă dezvolt  . Alegerea lor a fost extrem de inspirată pentru că mi-au fost de folos în general,  atunci dar şi mai târziu la celelalte două cursuri  pe care le-am absolvit.

        Aş zice  că primăvara acestui an şi asocierea cu primul curs ales au dus la un moment de inspiraţie ce a devenit sursă constantă de energie, creştere şi dezvoltare a ideilor şi planurilor ulterioare , un moment extrem  fecund …

       Ar fi trebuit să ma pot înscrie la cursul de IRU imediat după finalizarea primului curs, dar nu a fost posibil , începuse deja şi trebuia să mai  aştept aproximativ o lună să pot începe . A fost de folos . S-au sedimentat şi structurat informaţiile şi am avut timp să fac un pic de prospectare pentru proiectul pe care la finalizarea cursului am decis că îl voi pune în practică imediat ce va fi posibil.

          În iunie am început cursul de IRU , data cea mai apropiată a cursului de MRU   fiind undeva pe la sfârşitul lui august. Era aproape inacceptabil pentru mine  să acopăr luna august pentru că această lună e una de vacanţă şi de pregătire pentru anul şcolar ce urmează,  drept pentru care o voiam liberă  … m-am îndoit o clipă în privinţa utilităţii acestui curs în condiţiile în care nu există şanse reale şi nici nu intenţionam să aplic pentru un astfel de post în viitorul apropiat pentru că nu aveam cum şi nici unde.

         M-am concentrat din nou la paşii mărunţi pentru că e esenţial când faci ceva să faci  bine şi am dat atenţia cuvenită cursului de IRU … Alte surprize aşa cum bănuiaţi !

De ce oare întotdeauna pentru mine cea mai mare surpriză o constituie oameni ? Nu ştiu . Poate pentru că ii iubesc ?

           Alt curs cu totul alt stil  . Desigur  şi domeniul fiind puţin mai pretenţios a impus probabil o altă abordare. Eleganţa în relaţia cu omul , şi nota de distincţie a dat cursului un gust special .

         Misiunea inspectorului de resurse umane este una dificilă,  ea necesită nu numai un real potenţial profesional în domeniu  ci şi alte calităţi deosebite pe care omul de resurse umane trebuie să le aibă pentru a-şi îndeplini cu succes sarcinile . Daca am învăţat că aproape orcine poate să facă o afacere educându-se  în scopul acesta,  nu orcine poate fi lucrător în resurse umane … iată că aria de raportare la mine însămi  se restrânge din nou şi trebuie şi mai mult şlefiut pentru o şi mai profundă cunoaştere de sine . Şi totuşi m-am simţit acasă ca şi la primul curs…

O întrebare: ştiţi să faceţi un CV ? Da!  simplu, nu ? dar nu un CV care ajunge la coş în primele 5 minute ci unul care să determine un lucrător dintr-o multinaţională să vă cheme la interviu cu gândul precis că s-ar putea să fiţi persoana pe care el tocmai o caută ? Eu nu am ştiut , şi trebuie să mărturisesc sincer că numai la auzul celor două litere buclucaşe  în mintea mea se producea instant un blocaj . În condiţiile în care există vreunul care ştie … cât v-ar lua să scrieţi unul ? mie mi-a luat mai mult de o lună … ştiu aţi râs, dar statul acasă chiar şi printre copii nu îţi dă supleţe în exprimare şi nici claritate în scris cu atat mai puţin momente de reală şi corectă introspecţie … Cine vrea sa lucreze intr-o multinaţională  sa ridice două degete … Mmmm nici un deget sus , vă cred nici eu nu vreau, dar de facut CV -ul tot trebuia să il fac deci pentru că am vrut să aflu – am fost si ajutată să il realizez .

       Şi acum revin la om , omul din spatele cursului căci cred cu convingere că în spatele fiecărui curs e un om şi felul în care este perceput cursul şi chiar asimilat ţine de cele mai multe ori şi de acesta . Fiecare curs a avut un gust al lui , acesta în mod categoric a avut gust de primavară , una rafinată în culori şi parfumuri . Când omul îşi doreşte să te facă să înţelegi , când cu tot dinadinsul vrea să ajungă la tine, în inima ta, unde uneori e peşteră rece  atunci în jurul tău se face primavară … M-am bucurat din plin de o doamnă profesor deosebită , dotată cu o fină capacitate de a citi omul şi de a se pune la dispoziţia lui astfel încât acesta să poată  înţelege … Nu am cunoscut încă până acum un om atât de capabil să se adapteze la  comunicarea concomitentă cu persoane  atat de diferite .Un singur curs, în jur de 30 de oameni total diferiţi,  dar care şi-au luat fiecare necesarul de informaţie şi de suflet în acelaşi timp . Dacă nu aş avea posibilitatea să simt aş zice că nu există un om care să se dăruie în mod sincer într-o aşa măsură tuturor.

      Aceasta este doamna Georgiana, prin excelenţă  un om făcut din raze de soare în sufletul căreia  talantul nu numai că este prezent şi înmulţit, dar străluceşte şi înafară .

      Nu a fost o surpriză la numărul singular … Acea instituţie este plină de oameni deosebiţi care îşi pun sufletul şi cunoştiinţele în folosul comunităţi, a celorlalţi fraţi ai lor ajunşi în nevoie … Căci ce altceva îi poate determina pe oamenii de toate vârstele să urmeze cursuri dacă nu nevoia de a se califica, de a avea posibilitatea să îşi exercite profesia cu acte în regulă sau de a debuta într-o profesie calificată pentru a-şi asigura traiul sau pur şi simplu pentru a înmulţi talanţii .

      Abordarea aceasta profund  umană a organizării şi desfăşurării cursurilor fac cinste celor care se zbat ca realizările noastre să fie posibile .

       La primul curs am învăţat cum trebuie să fii dacă vrei să reuşeşti , cât trebuie să investeşti şi în ce mod trebuie să îţi alegi şi să relaţionezi cu oamenii – cea mai importantă resursă expoatabilă (radeţi ştiu ) de pe faţa pamantului . Dar nu spun eu asta prima dată au ştiut-o stăpânii de sclavi , au spus-o şi marii comandanţi de oşti , o spun şi marile corporaţii de azi ca mari utilizatori al acestui gen de resursă … Da, omul privit din orice punct de vedere e o resursă preţioasă de energie , de dragoste, de informaţie , de putere, de orice doriţi dumneavoastră; este de fapt cea mai preţioasă dinte creaţiile lui Dumnezeu , păcat însă că se preţuieşte atăt de puţin pe sine încât îşi lasă visele şi idealurile  călcate în picioare pentru nimic ,  se lasă subjugat şi încovoiat de ceilalţi semeni ai săi , rob de bunăvoie a obiceiurilor şi patimilor …

        În mod providenţial, a nu ştiu câta oară , se aşează lucrurile şi se poate desfăşura un modul de MRU imediat dupa finalizarea cursului de IRU cu finalitate la 31 iulie … Decid că este un semn că trebuie să îl parcurg şi pe acesta .

     Fiecare curs a pus o cărămidă la temelia formării mele profesionale . Temele pe care le-am avut de pregătit m-au determinat să mă documentez şi m-au ajutat să îmi structurez modul de a privi un eventual serviciu , calea necesară să ajung la el şi da,  faptul că trebuie să parcurg nişte etape „pivot” cum ar spune cineva, în sensul realizării dezideratului propus .

        Nu ştiu încă ce voi face , am câteva propuneri şi câteva proiecte posibile pe lângă cel pomenit mai sus . Ştiu un singur lucru: că vreau să fac ceva ce îmi place şi mi se potriveşte  împiedicând astfel nemulţumirile şi frustrările care ulterior se vor revărsa înspre zona de siguranţă adică  familia .

        Cursurile s-au terminat , am simţit că au fost prea scurte .Am învăţat câteva lucruri foarte importante  pentru mine .

        Bineînţeles că bonusurile nu au pregetat să apară . Am cunoscut oameni deosebiţi , în afară de personalul firmei şi de doamna profesor; oameni de la care am avut şi am multe de învăţat , români de-ai mei în care mă regăsesc şi de care mă bucur că există … de prin toate colţurile ţării, adunaţi în acest Bucureşti aglomerat , dar care pe masură ce ne cunoaştem devine tot mai mic .

        Cea mai importantă lecţie în urma acestor ultime două cursuri  ? Comunicarea , relaţionarea , viul grai fraţilor …trebuie să bătătorim cărările unii către alţii la modul cel mai fizic! altfel o să pierim ca naţie izolaţi în locuinţele noastre cu calculatoare cu tot! Singura şansă de revenire este să ne trezim şi să ne cunoaştem , să devenim din nou o comunitate , un neam care simte , înţelege şi crede la fel ! Vă aduceţi aminte viaţa la sat unde fiecare ştie de fiecare ? nimic nu se întâmplă fără să se afle , omul avea ruşine dar şi respect unul faţă de altul … Trebuie să ne cunoaştem , să ne zâmbim pe stradă , să o ajutăm pe bătrâna din colţ, să ţinem legătura cu colegii de serviciu, de curs, de şcoală în mod firesc, real şi afectiv şi în timpul liber  … altfel ne vom pierde şi ne vom simţi absolut singuri în mall înconjuraţi de o mare de oameni singuri ca şi noi dar cel mai grav  – ne vom simţi străini şi înstrăinaţi de tot şi toate!

Morala : A fi  om presupune a relaţiona firesc cu semenii . Noi „creştinii” ne considerăm o comunitate închisă, aparte  în care ne-am obişnuit să ne creem fortăreţe din casele noastre , redute de apărare … de cine ne ascundem ? de păcate probabil ? ne izolăm , ne închidem , ne închistăm … când ceilalţi au nevoie de noi … neamul acesta e pe punctul de a ceda , de a se vinde cu totul … incotro ? trebuie să ne prindem de mâini şi între noi să îi cuprindem pe toţi pentru că toţi sunt la fel de frumoşi şi de buni şi de amărâţi chiar dacă nu au avut încă şansa să se trezească şi să fie conştienţi , avem datoria să ieşim inafară, sa extindem reţeaua de inimi nu de cea de net !

Respectul meu şi  mulţumiri  doamnelor si domnilor:

 -Andreia Serban formator la FUNDAŢIA DEZVOLTAREA POPOARELOR;

 – Alexandru Udrea formator şi nu numai la FUNDAŢIA DEZVOLTAREA POPOARELOR

 – Georgiana Aron profesor la Centrul de Formare Profesională EURODEAL

 – Angela Panait director la Centrul de Formare Profesională EURODEAL

 – şi nu în ultimul rând tuturor colegilor pe care i-am avut, care au dat un plus de valoare experienţei mele cu aceste cursuri ( despre aceştia o să vă  mai scriu).

Cu deosebit respect ,

Gabriela

Dragii mei prieteni ,

Bine v-am regăsit .

               M-am reîntors pe blog. E foarte adevărat, am lipsit foarte mult dintre voi, mi-aţi lipsit, dar am primit călduroase incurajări să mai scriu şi am decis să urmez sfaturile. O să încerc să îmi fac timp să vizitez şi blogurile voastre dacă veţi avea amabilitatea să îmi lăsaţi câte un link .

                Am emoţii  ca prima dată , la primul articol… oare îl va citi cineva ? Voi reuşi să ajung la sufletul vostru ?

                 Am decis să scriu din nou , dar nu în fiecare zi, pentru că nu am timp , ştiu, nimeni nu are, dar în această eră a vitezei în care preferăm canalele de comunicare rapidă, scrisul pare ca un mers de melc pe langă o maşină de curse , dar tocmai asta relaxează cel mai mult, faptul că ai timp să gândeşti ce scrii , să reciteşti să revi asupra ideii poate chiar să te răzgândeşti … Iar cititul ,  în mod categoric gâdilă  mult mai plăcut neuronii decât o înşiruire  concentrată , incoerentă de prescurtări care arată in cel mai bun caz asemenea formulelor chimice … ce să mai spunem de mutriţele multicolore docile si capabile să identifice şi să exprime aproape orice sentiment sau stare ;  de când deschidem ochii dimineaţa până adormim suntem un şir lung de emoticoane … La ce să mai folosim cuvintele în curând va fi mai :  bn sa vb prin msj să fie mai fun…

             Ce vom ajunge ? fară identitate de neam, fară istorie , fara logică şi morală , fară conştiintă de sine? Ce a mai ramas e graiul , limba care ne ţine încă uniţi şi legaţi prin sensuri şi sentimente. Limba noastra cea dulce cum au simţit-o mulţi scriitori români e canalul prin care stramoşii încă mai împing înainte sângele lor , crezul lor , seva acestui neam … Nu-i aşa că nu ne mai trebuie ? Ce atâta stramoşi şi patriotism , ce atâta morală? sunt chestiuni perimate , de modă veche, poveşti de adormit copiii, ah da! am uitat copiii nu mai adorm cu poveşti  spuse de bunici, ci cu filme de groază, căci sunt la modă: cu roboţi, fantome, monştrii , vrăjitoare si zâne care sunt menite să le umple capul de fantasme ireale şi inutile … cum s-ar mai vinde anorexica Barbie dacă nu ar viziona toate fetiţele poveşti cu presupusele zâne cărora le este permis să facă si prostii, că doar sunt VIP-uri… Trist … si uite că imi vărsai nădufu ar fi zis un minunat actor român amuzat de ironia situaţiei în care am ajuns cu toţii. Nici măcar faimosul haz de necaz nu îl mai facem corect e doar o pură descărcare virtuală de .. emoticoane … Românul se adaptează la orice nu-i aşa ?

           Suntem în era vitezei , de o eră încoace , şi vom ajunge să ne trezim dimineaţa cu o dorinţă arzătoare  să ne culcăm înapoi pentru că mâine e ceva mult mai important de făcut ca azi , şi desigur poimâine se fac reduceri la mall … nu mai dorim să trăim prezentul , de trecut ne-am cam plictisit, suntem pasageri clandestini în propriul nostru viitor unde nu va mai rămane nimic din ce ştim pentru că azi , AZI,  nu mai constrim nimic doar alegăm spre un mâine ireal, mincinos, fără să simţim că timpul trece pe lagă şi prin noi şi nu lăsăm nimic în urmă, ne topim ca neam , ca membrii ai comunităţii , ca oameni… fără nici o realizare concretă… şi nu mă refer doar la tineri , sau doar la o anume categorie a societaţii … ci la toţi , noi toţi , lumea noastra …  Dar ştiţi ceva ? Eu nu pot să accept asta! Nu vreau şi nu pot! Şi atât timp cât voi mai avea, am să mă opun, am să lupt  cu puţinul pe care îl pot face eu şi vă îndemn ca şi voi care încă nu v-aţi golit de crezuri si simţiri , de esenţă … să faceţi la fel… nu renunţaţi, luptaţi pentru ce a mai ramas de valoare , pentru ce ne-au lăsat bunii si străbunii nostrii, suntem datori , jertfa lor ne obligă sa fim morali, cinstiti, să ne iubim ţara şi credinţa, să propăşim ca oameni.

           Vă aştept aici să repicăm cuvinte, care mai tarziu să faca rod bun şi la vreme pentru cei ce vor urma.

          Încă un lucru mai doresc să vă împărtăşesc: am început anul acesta , foarte timid , dar hotărât un proiect . Un proiect pentru români, despre români, împreună cu românii  de pretutindeni, pe care il iubesc ca pe un copil , pentru că e mic şi trebuie să crească , pentru că e minunat şi trebuie să ajungă la voi cei care doriţi , vreţi şi puteţi să rezistaţi , un proiect pentru copii, părinţi , bunici şi tineri  singuri sau nu, dar conştienţi de sine şi de faptul că se poate să ne ridicăm din cenuşa în care zacem de atâta vreme… Doresc să facem ceva împreună , veţi fi invitaţii mei şi în măsura în care aveţi idei , sau doriţi să participaţi vom găsi o cale să facem colaborarea noastră posibilă … Vă voi ţine la curent cu stadiul în care se află pe masură ce progresează … Când voi fi gata să îl aşez în faţa voastră vă voi povesti mai multe despre el!

 Vă mulţumesc tuturor celor care au fost langă mine de-a lungul vremii şi tuturor celor care vor găsi cu cale să o facă şi de acum sau doar de acum înainte.

O seară cu pace în suflet vă doresc!

Gabriela

Începutul Postului Mare

       As vrea sa pot scrie măcar putin despre post și rugăciune , dar iată ca mi-e atât de greu sa o fac fără sa par ceea ce nu sunt acum la început de post .            Simt însa sa va spun ca am așteptat acest post cu nerăbdare și e oarecare bucurie în inima mea nădăjduind sa găsesc în el eliberarea de păcate si mai ales pe Hristos … de care îmi este nespus de dor … Veți spune oare ca pe Hristos il putem întâlni zilnic în rugăciune  și duminica de duminica în Sfânta Liturghie . Adevarat. Dar nu pot mărturisi decât ca cea mai dulce descoperire e cea a Învierii Domnului care an de an strălucește diferit fiecăruia, și încă cea mai adânca durere nu o poți simți decât în sfânta Săptămâna a Patimilor unde îl poți întâlni pe Hristos altfel decât de obicei .

    Nu cred ca sunt cuvinte mai potrivite pentru ceea ce simt decât rugăciunile Sfântului Efrem Sirul :

   ” Primește rugăciunea gurii celei întinate și necurate , Stăpâne al tuturor, Iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase, și sa nu Te îngrețoșezi de mine ca de cel ce sunt nevrednic   și nepriceput, nici sufletul meu care de iad se apropie sa îl judeci nevrednic de mângâierea ta. Cauta-ma pe mine oaia cea rătăcita, ca pustiu m-am făcut de toată osârdia și cugetarea spre a ma îndrepta pe sine-mi. Ca, după ce m-am orbit cu dulcețile și dezmierdările, întunecat am sufletul meu  și din beția patimilor impaclata am inima mea .  ……………………………………………………………………………………………………………………………….. Deci , îndrăznind la indurările Tale, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad înaintea Ta rugându-ma: Cauta spre mine si ma miluiește; scoate din temnița fărădelegilor sufletul meu  și strălucește-mi mie raza de lumina în cugetul meu  mai înainte de a ma duce eu la Judecata ce va sa-mi fie înfricoșata, unde nu este nicidecum cu putința a ma mai pocăi pentru răutăți.”

Fragmente din :”Plânsul de luni seara”  rugăciune a Sfântului Efrem Sirul  .

Post binecuvântat!

Rugaciune pentru copilul nou-nascut

      Doamne Iisuse Hristoase, Care ne-ai dăruit acest copil, rânduiește precum știi intrarea lui în rândul celor drept-credincioși care au fost luminați cu Sfântul Botez. Doamne, dăruiește-i sănătate și putere acestui prunc, Tu care ai fost  crescut  cu grija de către Preasfânta Fecioara .

     Doamne,  sa nu vina peste noi mania Ta și sa nu îngădui ca acest copil sa moara nebotezat,  ca sa nu fie sufletul lui înghițit de întuneric. Sa nu sufere acest copil din cauza păcatelor noastre, ci sa vadă mila ta și dragostea  Ta de oameni.

     Ocrotește-l, Doamne, și dăruiește-i nașterea cea de sus prin Sfântul Botez, ca sa devina  fiu al Bisericii Tale. Tie ne rugam Stăpâne, trimite peste el lumina binecuvântării cerești, ca Tu ești Cel Ce asculți rugăciunile noastre și  Tie iți mulțumim și Te slăvim în vecii vecilor. Amin.

  Revin cu o nota: aceste rugăciuni sunt extrase din cartea cu titlul ” Canon de rugăciune pentru copilul bolnav și alte rugăciuni  – Povățuiri pentru folosul copiilor” apăruta în prima ediție la Editura Cristiana și Mănăstirea Nera , în anul 2000

Rugaciune pentru pruncul ce se afla in pantecele mamei

           Tu,  Cel Ce ai zis oamenilor:” Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul”, binecuvantand nasterea de prunci, arata mila ta acestui prunc ce se afla in pantecele maicii sale, si ajuta-l sa se nasca  la vremea de Tine randuita. Da-i lui, Doamne, crestere fireasca, sanatate si putere.

       Parinte Ceresc, Care porti de grija pasarilor cerului si  infrumusetezi crinii tarinii, poarta de grija si acestui copil  care n-a vazut inca lumina soarelui. Tu ai purtat de grija Preacuratei Fecioare care a purtat in pantecele ei Dumnezeiescul Prunc. Nu ne parasi acum nici  pe noi, robii Tai,  si ocroteste cu harul Tau  pe pruncul acesta al nostru si binecuvinteaza nasterea lui dupa multimea milostivirii Tale.

   Iar mai apoi, luminandu-l cu Sfantul Botez, sa il faci pe el un madular ales al Sfintei Tale Biserici, ca sa Te laude si sa te binecuvanteze in toata viata lui si in vecii vecilor . Amin.

Pentru Diaconul Zarko

Postez aici dupa multa vreme in dorinta de a ajuta un prieten drag. Poate ca este dureros sa aflii ca cineva , orcine are nevoie de ajutor …sigur ca inima se inmoaie si doresti sa il ajuti , dar cu atat mai mult este sfasietor cand aflii ca unul dintre ai tai, cei aproape de suflet au nevoie de ajutorul tau fiind in mare suferinta .
Suntem alaturi de Zarko si sotia lui de ceva vreme , in cunostriinta de evolutia bolii de care sufera tot de aceeasi perioada de timp …am nadajduit cu totii ca regimul, tratamentele de tot felul si postul aspru il vor ajuta sa se vindece …dar iata ca acum este in cumpana …si are nevoie de ajutorul nostru .
Cei care doriti sa il ajutati , va rog accesati linkul  pentru a gasi modalitatea potrivita sa o faceti …iar cei din Bucuresti care doriti sa il cunoasteti il puteti vedea slujind la Manastirea Antim.

 

Apel de suflet

Am citit aici , pe blogul Irinei un apel catre toti cei care doresc si pot sa ajute cei trei vietuitori al Sfintei Manastiri Cetatuia Negru Voda.

M-a impresionat foarte mult situatia in care se afla parintele staret Modest, si cele doua maicute foarte batrane care se nevoiesc in acest schit.

Cine poate sa  ajute cu bani, alimente sau  fie si numai cu o rugaciune orice ajutor este binevenit.

Puteti trimite pomelnice sau acatiste , si mai ales FAMILIILE DORITOARE DE PRUNCI la adresa mentionata in articolul  pomenit mai sus.

Puteti afla mai multe amanunte despre sfanta manastire si pe siteul oficial al manastirii Cetatuia.

Primiti cu colindul?

Cerere de rugaciune

Stiu ca sunteti cu totii ocupati, stiu ca toti aveti pricini si ispite pentru care trebuie sa va prelungiti zilnic timpul de rugaciune, dar simt ca singura nu pot birui, caci rugaciunea imi e slaba si insuficienta. De aceea, va rog, daca puteti, sa va rugati pentru Alin Augustin si Marina Cristina care dupa 5 ani de casatorie sunt pe cale sa divorteze. Au un baietel de 4 anisori care ar suferi enorm… Povestea lor nu e cu nimic mai speciala decat a altor tineri din ziua de azi … dar casatoria merita salvata… Ea inca il mai iubeste, desi s-a saturat sa rabde indiferenta si lipsa lui de respect. El vrea sa fie liber… sa traiasca in duhul lumii acesteia… . E trist ca in ziua de astazi a fi responsabil este egal cu a face ce crezi ca este mai bine pentru tine insuti… . Din inima imi doresc sa gasiti o clipa de ragaz in care sa-i pomeniti in rugaciunea dumneavoastra … Va multumesc din inima celor care va veti ruga si celor care doriti s-o faceti dar nu aveti timp, Domnul sa va rasplateasca. Domane ajuta!

Rugaciunea unei sotii pentru sotul sau

Pentru ca a inceput postul m-am gandit sa astern sub privire unul din aspectele esentiale ale vietii de familie si anume : datoria de a ne ruga unul pentru celalalt.

Pentru ca Maica Domnului a fost si ramane exemplul desavarsit al sfinteniei in familia crestina , cred ca este important sa privim cu atentie la viata Maicii Domnului si sa incercam sa ne insusim, pe cat este cu putinta , comportamentul smerit si bland al  preabunei noastre Maici.

Am ales aceasta rugaciune pentru ca slujeste cel mai bine dorintei de imbunatatire a vietii spirituale a femeilor crestine casatorite.

„O, Doamne Preabunule, Tu mi-ai dat un sot al zilelor  mele pe pamant, partas sortii mele si sprijinul meu in timpul calatoriei  acestei vieti. Fa sa cunosc ca el este cel ce ingrijeste de mine si sa nu intristez zilele lui niciodata, nici sa fiu nemultumitoare catre acela care, cu toate puterile sale ma ingrijeste si ma sprijineste. Fa-ma supusa si indatoritoare, ca nu printr-o purtare necuviincioasa, sa-i adaug la osteneli si sa-i amaresc painea ce o castiga pentru mine si copiii sai. Izvorule al intelepciunii, lumineaza-ma sa cunosc toate virtutile casniciei si sa pastrez, printr-o inteleapta chivernisire, ceea ce el aduna prin sudoarei fetei sale si cu osteneli. Ajuta-mi ca prin supunere,  prin dulceata purtarii mele, prin  rabdarea si dragostea mea, sa incununez zilele lui cu flori si cu bucurii, sa impart cu el, fara cartire, toate loviturile sortii si sa-i fiu tovarasa nedespartita, precum in fericire, asa  si in nefericire. Pazeste-ma de impodobire necumpatata si de necuviinte, in care cad femeile care nu cunosc pretul unui sot bun si pun toata fericirea lor in podoabe si in petreceri zgomotoase si desarte, ce trag dupa sine neintelegerea, dezgustul si mii de nefericiri. Ajuta-mi sa ma deprind la toate virtutile care fac podoaba femeii, pentru ca, daca varsta sau bolile imi vor ridica floarea frumusetii si a tineretii, sa-mi ramana o inima care sa fie vrednica de dragostea si cinstea sotului si a fiilor mei si sa le dau buna pilda, intarindu-i in puterea virtutii. Asculta Preabunule, umilit glasul meu si trimite binecuvantarea Ta asupra zilelor noastre. Amin.”

Rugaciune de mare folos culeasa din „Cartea de rugaciuni” tiparita la Editura Agapis cu binecuvantarea Prea Sfintitului Calinic Episcop al Argesului.

Doamne ajuta.