Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2009

Stiu. Esti tulburata. Esti deznadajduita. Esti singura si nimeni nu stie ce e in sufletul tau… si nici macar nu ai cui sa spui… Ti se pare ca pana si strainii de pe strada se uita curiosi la tine… altfel decat pana acum… Simti ca mintea si sufletul nu iti mai pot cuprinde gandurile si sentimentele… Si gandul ca acolo undeva in tine un sufletel mic mijeste spre lumina este insuportabil!

Cat ai dori sa dai timpul inapoi! Ce bine stiai lectia! Cat de simplu iti era sa dai sfaturi celor in cauza cum si ce sa faca! Copilul trebuie pastrat! Si acum… cum de ti s-a intamplat tocmai tie! Nu se poate sa fie adevarat! Cauti cu infrigurare o informatie care sa poata modifica rezultatul testului, poate e defect, poate e un rezultat fals pozitiv! Cat mi-as dori sa nu se fi intamplat! De ce acum?

Prin fata ti se perinda sub forma de crampeie de imagini: un carucior de copil… o manuta … imagini cu copilasi de prin filme vazute de mult sau pur si simplu pozele unor copii pe care ii cunosti… le alungi cu repezeala infrigurata! Eu nu pot sa imi permit sa am un copil! Nu acum!

Stiu exact ceea ce simti si ce e mai trist e ca stiu si mai exact ceea ce vei simti dupa aceea…

Poate situatia financiara e proasta. Poate esti la scoala , sau pur si simplu omul cu care ai ramas insarcinata nu e tocmai idealul tau de sot! Casatorita sau nu, aceasta situatie ti-a incurcat planurile! Esti disperata!

Faptul ca simti nevoia sa vorbesti despre aceasta e un strigat de ajutor … de fapt nu vrei sa faci avort…stiu si pot spune asta…dar nu ai puterea necesara sa faci ceea ce simti in adancul sufletului tau.

Te simti traind o tragedie iar tu eroina principala esti chemata sa faci un gest eroic si hotarasti sa te sacrifici pentru a rezolva situatia … in primul rand vrei sa faci o favoare celui cu care ai trait… chiar daca prin lipsa lui de acum a demonstrat ca nu te merita.. Te-ai gandit sa-i faci favoarea de a-l scapa de o grija incomoda… , sau poate crezi ca te sacrifici pentru linistea parintilor ce au visat alt viitor pentru tine nestiind de fapt ca faci gestul care ii dezonoreaza si ii dezamageste cel mai mult, sau si mai rau voiesti sa  te sacrifici de dragul imaginii pe care o aveai in ochii amicilor- de tipa bine ce joaca tare, care nu si-ar incurca viata cu un plod nedorit… dar prin atitudinea si sfaturile lor demonstrand de fapt ca nu ti-au fost niciodata prieteni… cat eroism ! Draga mea te minti amarnic, singurul sacrificiu, si singurul sacrificat este tocmai copilasul care nu are alta vina decat ca a fost trimis la tine de catre Dumnezeu ca sa nu mai fi singura, ca sa se schimbe viata ta, sa devina reala, palpabila… Ti se da de fapt sansa de a o lua de  la inceput. Copilul e usa prin care intri din viata cea veche in viata cea noua… Acceptarea ei este raspunsul tau la dorinta lui Dumnezeu de a te indrepta ,de a te schimba in bine… si ca orice prefacere importanta nu poate sa se materializeze decat printr-o cotitura brusca in viata ta.

Iti spuneam ca stiu ce inseamna… Stii de fapt ce ma doare cel mai tare? Stii ce te va sfasia si pe tine? … faptul ca acest copilas asa omorat cum va fi, tot pruncul tau va ramane, diferenta va fi ca nu il vei putea vedea, si de aceasta el va plange, sufletelul lui va plange cu geamat nestins,  acolo – dincolo… cu planset neostoit pe care niciodata nu vei putea sa-l alini, sa-l mangai. Stii cat de mult doare sa iti auzi copilasul plangand? nu te poti abtine sa nu il iei in brate, sa nu il linistesti… acum imagineazati-l pe al tau plangand fara odihna! caci asa va fi! Si ce este mai dur este ca sangele lui nevinovat, varsat de tine va cere razbunare vesnica in fata lui Dumnezeu caci i s-a facut nedreptate, a ajuns in iad fara sa fi pacatuit… si nu cunoaste dragostea si nici iertarea caci i le-ai refuzat….

Nu se poate explica in cuvinte omenesti dorul parjolitor pe care il vei simti pentru el, dorinta disperata dar zadarnica de a-l vedea macar o clipa, de a-l tine macar o data in brate!

Si poate aceste cuvinte iti par nebunesti dar mai nebuna iti va fi viata cand pruncul acesta , cel mai bun copil al tau, pentru ca primul copil strange din trupul mamei lui tot ce are ea mai bun, si pe care tu acum ai planuit sa il alungi pentru ca”ratiunea” ti-o cere poate influenta negativ cresterea , dezvoltarea si sanatatea trupeasca si sufleteasca a viitorilor tai copii, daca ii vei mai avea…

Poate ca tu nu iti dai seama… dar eu stiu in inima mea ca TU esti o mamica extraordinara, caci stiu ca Domnul nu se inseala niciodata cand trimite copii mamelor lor, caci tu de fapt iti doresti in adancul inimii tale zbuciumate sa te poti bucura de el dar nu ai curajul sa o faci.

Eu iti doresc sa privesti in sufletul tau cu sinceritate si sa accepti ceea ce e corect fata de Dumnezeu si fata de tine. E grsit sa asimilezi o crima ca si consecinta a actului de dragoste, ci trebuie sa iti asumi un copil ca urmare a acestui fapt. Nu se poate spune ca facand aceasta greseala iti asumi ceva….Consecinta fireasca a dorintei tale de intimitate cu iubitul tau nu e avortul, ci sarcina si cresterea copilasului celui pe care il iubesti; pentru ca daca l-ai iubi cu adevarat nu ai putea sa iti doresti sa te lepezi de ceea ce tocmai te leaga de el si anume – fructul dragostei voastre. Si nu uita un lucru avortul acesta va pune definitiv o bariera sufleteasca si spirituala intre voi.

Iar daca intre voi a fost dragoste…ea nu va gasi pacea decat intr-un sacrificiu: sa te lasi pe tine si sa il cresti pe prunc. Poti astfel castiga iubirea si respectul aceluia… iar daca tatal copilului nu va reveni langa tine si langa copil nu este nici o paguba Dumnezeu va randui rasplata pentru bunavointa ta pe masura.

Pune-ti o intrebare: Cum vei avea tu curajul si puterea  sa demonstrezi copiilor tai din viitor cat de buna mama esti daca tu cu voia l-ai alungat pe fratiorul sau surioara lor? Ii vei putea privi cu liniste in ochisorii lor senini cand vor spune ca tu esti cea mai buna mama… stiind de fapt ca nu prea a fost asa dintotdeauna… sau acum nu se pune?

Avortul altereaza calitatea de mama pe care Dumnezeu a asezat-o intacta in inima ta. Daca esti femeie cu minte in cap, vei fi la fel de buna si iubitoare cu toti copiii tai fie ei nascuti inainte sau dupa casatorie….

Acum trebuie sa iti mai spun inca un lucru trist si dureros: copilul tau, sange din sangele tau, carne din carnea ta stie deja de soarta pe care i-ai hotarat-o si sufera grozav. Sufletul lui te tine disperat in brate peste burtica chiar daca tu acum persisti in a-l alunga de la tine. Gandeste-te la ce suferinta il supui si opreste-te aici! inainte ca aceasta suferinta sa ii cauzeze si daune fizice! Ajunge! nu mai fi egoista, nu te mai gandi doar la tine ce ai sa faci tu, acum sunteti doi! Cere-i iertare bietului copilas si mangaie-ti burtica agitata, caci de la 4 saptamani ingerasul tau are o inimioara care bate! si primeste-l; acesta e adevaratul sacrificiu, adevarata asumare!

Atat de tare ma doare ceea ce vrei sa faci incat mi-as dori sa il pot purta eu in burtica pentru cele 9 luni doar pentru a-i da sansa sa te cunoasca …sa il vezi… Dar aceasta nu e posibil… Faptul ca eu ii doresc viata si fericirea poate sa ma faca sa par mai potrivita mamica pentru el, dar pot fi? Nu cred!

Tu esti cea mai buna MAMA pentru el! Tu esti ceea ce are el cel mai bun! Nu il dezamagi!

Primul lucru pe care ar trebui sa-l faci este sa discuti cu tatal copilului. Dar trebuie sa ai tact si rabdare. Intotdeauna barbatii sunt sensibil la acest capitol. Unii se simt priponiti. Altii incapabili de a duce o asa responsabilitate, unii se simt coplesiti de surpriza pe cand alti sunt de-a dreptul speriati . In oricare dintre aceste situatii vor da bir cu fugitii. In proportie de 90 la suta se vor intoarce cu un raspuns! Dar acesta le va lua timp… toti sunt speriati  cand e vorba de schimbari majore in stilul de viata, si mai ales cand acestea survin brusc.

Majoritatea dintre ei vor spune la inceput nu sarcinii! Pentru ei nu exista instinct matern! copiii le sunt oarecum exteriori … in sensul ca relatia cu copilul se cladeste pe masura ce acesta poate fi perceput ca atare, si mai cu seama dupa ce copilul se naste… si devine vizibil si palpabil. In schimb pentru mame e total diferit. Mamele au dragostea pentru copiii lor inca dinainte sa ii conceapa, mamele isi iubesc copiii inca de cand sunt mititele si viseaza sa ii aiba! Iar atunci cand acestia vin pe lume in burtica lor nu se pot abtine sa nu ii iubeasca si sa si-i doreasca . Asa este natural sa fie!

Deci sa nu te astepti draga mea ca partenerul tau ( daca nu esti in cazul unei situati fericite in care casatorita fiind cu sotul tau acesta aseapta cu aproape aceeasi nerabdare nasterea copilului) , sa sara in sus de bucurie si sa iti declare iubire vesnica! Trebuie sa ai rabdare sa poata intelege si accepta vestea cea buna… si mai apoi sa poata spune da… ceea ce poate sa-i ia si noua luni  uneori!

Ceea ce nu stii tu draga mea este ca majoritatea dintre ei stiu ca hotararea de a pastra sarcina iti apartine in totalitate ei fiind in imposibilitatea de a te putea obliga fie sa renunti fie sa o pastrezi.

In al doilea rand ar trebui sa discuti cu un preot. Bine ar fi ca fiecare om sa aiba un duhovnic bun si de incredere caruia sa ii poata impartasii toate ale sale si prin care sa poata primi sfat de la Dumnezeu.

In al treilea rand, ar trebui sa ii spui mamei tale… va fi cu siguranta induiosata de necazul tau si se va oferi sa te ajute cu ce poate.

Si nu in ultimul rand trebuie sa discuti cu mai multe persoane care au fost puse in situatia ta sa poti intelege si alte aspecte pe care tu poate nu le-ai observat.

Daca partenerul tau te iubeste il va iubi si pe copil. Dumnezeu sigur te iubeste si cu atat mai mult pe copil, iar mama se va bucura alaturi de tine in cazul in care alegi sa-l pastrezi…

Printre aspectele care  ar trebui sa aiba rol determinant in luarea deciziei sunt si urmatoarele:

Viata are intotdeauna prioritate. Ea este un dar de la Dumnezeu si nu poate fi  intrerupta dupa bunul nostru plac. Nu e un moft! Nu e nicidecum o joaca.

Viata intima dintre barbat si femeie in afara casatoriei este pacat si ca orcare pacat are consecinte care trebuie asumate! O consecinta a acestui pacat este sarcina alta o constituie bolile cu transitere sexuala . Dintre acestea doua doar una dintre ele ar trebui sa fie considerata un pericol real- boala . Majoritatea bolilor contactate pe aceasta cale pot avea ca si consecinta fireasca moartea iar restul pot genera complicatii care pot pune in pericol viata bolnavului.

Viata intima dintre barbat si femeie in casatorie are ca o consecinta fireasca sarcina, aceasta fiind considerata o binecuvantare de la Dumnezeu. Cum poate fi considerat un copilas nevinovat, prilejuitor de atata bucurie, un pericol atat de mare incat sa fie nevoie sa fie omorat? in conditiile in care singura diferenta este ca nu exista casatorie?

Acesta este desigur un  semn al pervertirii valorilor morale in societatea de astazi. Atat de suciti suntem incat toate le vedem pe dos! Nu mai dorim casatorie- ne ingradeste, nu mai dorim copii sunt un pericol mortal pentru visele si planurile noastre economice si sociale. Toti dorim sa facem ce vrem cu viata noastra, dar daca toti facem numai ce vrem cine mai face si ce trebuie?

Alt aspect este ca acest copilas este intr-adevar un suflet, nou, unic, perfect, deosebit , aparte si irepetabil. Nu va mai exista niciodata un suflet identic cu el; acest bot de lut din pantecele tau este singura lui sansa sa isi manifeste unicitatea. Dumnezeu l-a creat, iar acum e nevoie de tine sa gazduiesti metamorfozarea trupusorului sau . Nu va avea o a doua sansa niciodata . Daca tu il izgonesti distrugandu-i trupusorul va ramane pribeag pentru vesnicie cautandu -si si reclamandu-si pacea si dreptul la viata. Ti-ar place sa afli ca propria ta mama a vrut sa renunte la tine sau chiar a facut demersuri pentru a-si pune in practica planul? Ai judeca-o aspru pentru ca iti place sa traiesti; si mai mult decat atat vrei sa faci ce vrei tu cu viata ta ! Ce ironie! De ce sa nu hotarasca si mama ta ce se va intampla cu tine si implicit cu copilul tau daca tu sustii ca poti face ce voiesti tu cu viata copilului tau !  Nu este normal nu? Nici mama sa ia decizii in ceea ce te priveste nici tu sa ii retezi dreptul la decizie si mai ales la viata a copilului tau!

In ceea ce privesste partea financiara nu iti pot spune decat cere si ti se va da! Nu a fost niciodata om sa fie neajutorat sa ceara si sa nu i se ofere un ajutor!

Important este sa cauti ajutorul la cel care este dispus sa il dea , si il da neconditionat de obicei.

Exista legislatie in vigoare care stabileste acordarea de ajutor din partea statului sub forma de indemnizatie , alocatie si ajutoare diverse …

Exista organizatii non profit care de multa vreme asista atat material cat si sufletesc familiile monoparentale , copiii  orfani si precum si femeile insarcinate care nu beneficiaza de un cadru familial natural si potrivit.

Exita intotdeauna deschisa Biserica , precum si ajutorul celor care constituie trupul ei atat slujitorii bisericii cat si enoriasii acestora.

Cat despre doctori… majoritatea considera acest fapt o simpla operatie, dar avand in vedere ca vizeaza mai ales castigul material ar fi bine sa nu te increzi in spusele lor… pentru ei totul e simplu dar tu esti cea pe a carui piele se face macelul… Iti vor spune poate cu zambetul pe buze : ” Ai sa-ti revii , draguta, nu te teme.” dar eu am scris aceasta scrisoare tocmai pentru a te ruga sa nu ii crezi,  e o minciuna…. nu iti vei mai revenii niciodata la ceea ce ai fost !

Asa ca draga mea gandeste limpede ! cui oare trebuie sa-i pese de soarta copilasului tau,  daca nu tie!

cu durere adanca,

un suflet de mama.

Read Full Post »