Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2009

Bucurie fara cuvinte…

ghiocei11

Anunțuri

Read Full Post »

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, lumineaza mintile copiilor nostri cu harul Tau cel datator de viata. Tu, Care dai celor intelepti intelepciunea si celor priceputi priceperea, trimite peste ei Duhul Tau cel Sfant datatorul intelepciunii, al cunostiintei si al intelegrii.

Tu i-ai luminat pe alesii Tai in toata vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascali ai lumii si Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si Ioan Gura de Aur si s-au aratat vase alese ale sfinteniei, raspandind in lume dreapta credinta. Tu ai luminat-o pe Sfanta Mare Mucenita Ecaterina si ea a rusinat multimea ritorilor pagani.

Tu, Doamne, lumineaza-i si pe copiii nostri (numele), ca sa invete cele bineplacute Tie si sa se umple de cunostiinta adevarului. Da-le lor stiinta, pricepere, rabdare si chibzuinta. Sa nu primeasca ei cunostiinte pierzatoare de suflet, nici sa invete ce e urat de Dumnezeu. Fa-i ascultatori fata de dascalii care ii invata cele bune si sarguinciosi in indeplinirea celor ce li s-au randuit. Iar la vremea potrivita, Doamne, ajuta-i sa gaseasca locul in care sa foloseasca cele pe care le-au invatat si sa munceasca spre binele lor si spre folosul aproapelui. Tu ii osandesti pe cei ce isi ingroapa talantii si ii binecuvantezi pe cei care ii inmultesc cu pricepere. Randiueste-le tu Doamne, Cel Ce randuiesti toate spre mantuire, unde sa munceasca, ce sa munceasca si cum sa munceasca.

Da-le lor, Doamne, spor in toata lucrarea cea buna si ii  intareste in credinta ca sa Te marturiseasca printr-o vietuire curata pana in ultima zi a vietii lor. Amin.

Am gasit aceasta rugaciune in volumul „Canon de rugaciune pentru copilul bolnav si alte rugaciuni* Povatuiri pentru folosul copiilor”, editie tiparita cu binecuvantarea P.S.Dr. Laurentiu Streza pe atunci Episcop al Caransebesului, de catre Editura Cristiana si Manastirea Nera, sper sa va fie de folos.

Voi posta, cu ajutorul Domnului, in articolele ce urmeaza inca cateva rugaciuni deosebite ce se gasesc in aceasta carte si care de-a lungul timpului mie mi-au fost de un real ajutor.

Doamne ajuta!

Read Full Post »

Doamne Dumnezeule! Fiii pe care ii am sunt un dar al bunatatii Tale. Tu  ai facut a se naste in mine simtamantul care ii face scumpi inimii mele, simtamantul dragostei parintesti.

Tie iti inchin copiii mei, Doamne! Binevoieste a le fi lor Parinte; eu sunt un neputincios muritor si fara de ajutorul tau nu pot face nimic.

Tu Cel Ce dai hrana pasarilor cerului, Cel Ce pazesti floarea ce rasare in mijlocul stancilor, Parinte a toata lumea, binevoieste a ingriji si de copiii mei, ca sa poata fi fericiti si in viata aceasta si in cea viitoare. Ajuta-mi sa cultiv in ei bunatatea si printr-o buna crestere sa ii fac folositori semenilor.

Da-le lor, Doamne, intelepciune, ca sa cunoasca si sa voiasca binele . Da-le lor comorile cele ceresti ale virtutii, ca acestea sunt bogatii nepieritoare. Nu cer pentru ei, Dumnezeul meu, bogatii pamantesti care sunt supuse stricaciunii, ci Te rog sa le dai trupuri sanatoase si iubitoare de osteneala, ca sa poata castiga lupta impotriva relelor vietii. Pazeste inimile lor de orice alunecare pacatoasa si apara nevinovatia lor.

Randuieste, Preabunule Stapane, ca ei sa ajunga prin harul Tau fii credinciosi ai Sfintei noastre Biserici si sa binecuvanteze Numele Tau in veci.

Doamne Dumnezeule, iarta-ma ca nu stiu sa cresc cum se cuvine acesti copii pe care Tu mi i-ai daruit. Iarta-ma, Dumnezeule, iarta-ma! In loc sa invete de la mine numai cele bune, copiii invata si cele rele si fara sa vreau devin prilej de sminteala pentru ei. Degeaba ii sfatuiesc sa faca binele si sa tina poruncile daca ei vad ca eu nu le pazesc. Degeaba ii indemn cu vorbele daca faptele mele nu sunt pe masura.

O, cat sunt de vinovat in fata Ta si a lor! In loc sa Te marturisesc prin faptele mele am facut impotriva. Greu cu adevarat este pentru mine, pacatosul, sa cresc cum trebuie copiii. Cum va creste un copil care nu a vazut in parintii sai pilde de fapte bune?

Iarta-ma, Doamne, iarta-ma! Iarta-i si pe parintii, pe mosii si stramosii mei, pentru toate pacatele pe care le-au savarsit, fiind prin ele pietre de poticnire pentru urmasii lor.

Indrepteaza-ma pe mine, pacatosul, Doamne, sa duc o viata curata ca sa-mi pot indrepta copiii pe calea poruncilor Tale.

Sa vina pacea Ta peste casa noastra, sa vina peste noi mila Ta, ca sa sporim in fapte bune si in tot ce e bineplacut Tie. Ca sa petrecem cealalta vreme a vietii noastre in pocainta si sa dobandim in aceasta viata darul Tau, iar in cealalta fericirea de veci. Pentru rugaciunile Preabinecuvantatei Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.

Am gasit aceasta rugaciune in volumul „Canon de rugaciune pentru copilul bolnav si alte rugaciuni* Povatuiri pentru folosul copiilor”, editie tiparita cu binecuvantarea P.S.Dr. Laurentiu Streza pe atunci Episcop al Caransebesului, de catre Editura Cristiana si Manastirea Nera, sper sa va fie de folos.

Read Full Post »

Am urmarit zilele trecute un documentar foarte interesant…

Bineinteles ca fiecare are despre viitoul lui o conceptie destul de bine definita care de multe ori se concretizeaza in amestecul dintre ce speram ca se va intampla, ceea ce intuim ca va fi si nu in ultimul rand ceea ce este de asteptat sa se intample tinand cont de evernimentele din momentul prezent.

Daca m-ar fi intrebat cineva acum 10-15 ani cum imi vad eu viitorul cu siguranta ca as fi spus ca ma vad la casa mea, crescandu-mi copiii si nepotii linistita alaturi de sot si de vecinii de bloc…

Faptul ca acum stau la casa nu are relevanta, nu despre acest lucru e vorba, ci de linistea cu care ma vedeam traindu-mi viata pana la adanci batraneti , netulburata, cu nepoteii si stranepoteii pe genunchi,  povestindu-le cat de frumos o sa fie cand vor avea si ei nepoti la fel ca mine…

Am o senzatie ciudata ca atunci priveam viitorul asa cum priveste un om un obiect in departare, si crezand ca este o fantana cu apa alearga spre el din ce in ce mai tare,  dar la un rastimp,  pe masura ce se apropie  obiectul incepe sa se deformeze si sa se transforme si fiecare pas in plus il apropie de o mare deceptie… un morman de pietre pe marginea drumului… si setea ramane si cea dinainte cand ai zarit „fantana” si cea de pe drum cand ai alergat dupa ea.

Va intrebati oare de ce aceasta comparatie?

Dar eu ma intreb de ce aceasta sete? de ce cautam mereu spre viitor? de ce il scrutam atat de adanc si de des cu privirea ? CE in inima aceasta de om il face rob acestui concept ? De ce nu ne putem multumi cu prezentul? cu azi?

Va marturisesc aceste ganduri caci azi mai mult ca acum 10-15 ani imi este  sete.

O sete de viitor linistit. O sete de a trai pasnic, impreuna cu semenii mei, o sete de libertate! … Libertatea de a-mi creste pruncii si nepotii asa cum vreau, oriunde as alege sa traiesc …. Si va veti fi intreband:” Oare ce te impiedica?”

Ei asta-i problema cu „fantana”. Viata pare de la distanta un sir de picaturi de roua pe  firele  de iarba… cu cat avansezi mai gasesti  una si   inca una… ne-am obisnuit sa cerem viitorului nostru totul de-a gata , oare cine ne-o fi invatat asta: ca in viitor umbla bunicile cu nepoti in poala?

Am trait generatie dupa generatie intr-un vid de esenta, am crezut ca totul se rezuma la a-ti trai viata linistit alaturi de familie fara nici un fel de griji si preocupari; cat mai comod, cat mai confortabil, cat mai placut… Am trait invatand ca viata inseamna a te preocupa sa iti asiguri hrana si locuinta si astfel sa iti cresti odraslele in cat mai putine lipsuri… Cea mai buna reteta de trai linistit care practic se muleaza perfect pe visul de viitor al fiecarui roman este o casa calduroasa si sigura, cat mai spatioasa, hrana asigurata de serviciul ambilor soti,  de obicei din abundenta, o masina mica si o familie cu unul maxim doi copii carora sa li se poata satisface cam orice pofta…

Nu-mi aduc aminte sa imi fi lipsit prea multe in copilarie si asta ma facea sa ma simt iubita si ingrijita … sentimente pe care si eu la randul meu tot prin aceleasi metode sunt tentata sa le obtin de la pruncii mei … am visat mica fiind sa fiu si sa fac ceea ce au fost si facut parintii mei … si nimic mai mult ; visul si viata se rezumau la mancare si adapost, iar lipsa de griji s-a substituit perfect linistii sufletesti…

Si acum ajung si ma intreb asta e tot? Daca asta era tot acum ar fi trebuit sa fiu cu visul implinit si linistita sufleteste … caci asa mi-am facut socoteala…

Dar totul a fost o inselare , o jumatate de masura, o pervertire care mi-a furat sansa de a visa la o viata adevarata… in care hrana si confortul nu au relevanta,  iar linistea sufleteasca nu e tot una cu focul din soba sau cu burta plina… o viata in care linistea sufleteasca inseamna nadejde, o viata in care prezentul inseamna continua jertfa pentru Dumnezeu si pentru aproapele, o viata in care sa vrei sa  simti ca pacatele te apasa dar iubirea lui Dumnezeu te copleseste…

Omul face abstractie ca viata e un sir lung,  lung de ispite si incercari, ca nimic nu se obtine fara suferinta , ca s-ar putea ca apropiindu-te de acel moment pe care tu il consideri ca fiind viitorul tau sa constati ca acolo e durere, e chin, e tulburare; caci viata nu ti-o faci tu cum vrei ci ti-au asternut-o altii cu mult inaintea ta , care nu s-au gandit ca tu nu vei mai avea aer sa respiri, apa pe care s-o bei , boala de care sa te poti ferii. Ca de fapt te indrepti vertiginos catre un morman de bolovani pe care v-a trebui sa ii cari in spinare… si tie ti-e sete…si ce e cel mai dureros este ca ceea ce tu credeai ca e apa e de fapt otrava si ca de fapt cand vrei sa bei nu faci decat sa te amarasti si mai tare …

Acum, ajunsa aici,  in viitorul meu am aflat.

Nu mai e nici un basm cu bunici,  nu mai e nici un vis cu case si masini, de fapt nu a existat niciodata un astfel de vis cu adevarat … au fost doar povesti.

Clar, limpede si luminos in fata se contureaza singurul  vis real pe care omenirea nu il mai are … Mantuirea.

Stralucirea lui ma orbeste ca si cand m-as uita in soare… Si coborand ochii spre lume vad totul prin prisma lui caci mi-a ramas pe retina ca o pata de lumina, ca o sita … si cern… si cern si nimica nu ramane… si incep sa ma tem … ma tem pentru ca tot ce am visat nu exista , e o mare  gaura neagra; ma tem pentru ca tot ce am fost si mai sunt inca,  nu mai inseamna nimic… ma tem ca trezita din cosmarul negarii ma gasesc in cosmarul unei realitati care m-a lasat in urma repetenta la visare, repetente la traire , repetenta la credinta…

Stau impietrita de durere si privesc inainte… nu e nici roua nici fantana , e un imens tunel de foc prin care urmeaza sa trec…

Imi strang copilasii la piept si ma intreb: oare vom trece cu bine dincolo?

Ma tem pentru copiii mei… ma tem ca in fragezimea lor se vor speria de foc si vor incerca sa il ocoleasca si astfel se vor pierde…. ma tem pentru ca nu stiu daca voi avea puterea sa ii indemn sa treaca prin acest foc stiind ca s-ar putea sa fie nevoie sa se arda ca sa-si castige sufletul…

Cu inima stransa ma uit inapoi spre un trecut linistit in care povestile aveau un sens si visele aveau inca sanse sa se implineasca .Simt copilaria mea ca pe un mic sipet plin de comori adanc ascunsa in suflet … Ma doare ca nu pot oferi copiilor mei siguranta unui viitor linistit … ma doare ca nu le pot garanta ca viata lor va fi cel putin  la fel de linistita si de frumoasa ca a noastra si ma doare intrebarea care s-a ridicat cruda intr-o dimineata  in urechea mea…”Dupa ce tu n-ai sa mai fi, mami, cu noi ce se va intampla?”

Am citit mai de mult, viata unei sfinte catolice, Sfanta Rita. Pur si simplu mi-a ramas ceva tulburator  din viata ei intiparit in minte si vreau sa amintesc aici acest episod…

Dupa ce i-a murit sotul, ea fiind inca in viata lumeasca avea 2 copilasi  si  vazand ca acestia odata cu varsta au inceput sa aiba porniri pacatoase dupa ce a incercat fara folos sa ii intoarca la credinta s-a rugat la Dumnezeu cu o rugaciune la care eu nici nu ma pot gandi… L-a rugat pe Dumnezeu sa faca in asa fel ca si copilasii ei sa se mantuiasca , cu orice pret, iar daca nu se poate sa se indrepte iar sufletele lor se vor pierde fiind in viata,  mai bine sa ii ia Domnul la El acum cat sunt mici si fara prea multe pacate decat sa ajunga in iad… Si probabil ca va imaginati ce s-a intamplat ca s-au imbolnavit copilasii foarte grav mai intai unul si apoi celalalt si cu toate tratamentele si ingrijirile pe care ca o mama indurerata le-a facut ei au murit de boala… dupa care ea a lasat totul asa cum era si ingropandu-i a plecat la manastire … unde a suferit cumplit pana la moarte din pricina unei rani pe care ea singura a cerut-o Mantuitorului ca semn al bunavointei lui catre ea.

Am amintit aceast episod pentru ca m-a tulburat dorinta aproape nebuneasca a mamei de a-si vedea pruncii in Rai…

Ma intreb apoi, de cata credinta e nevoie sa se mantuiasca un suflet?

Dar de cata vointa si credinta e nevoie sa se mantuiasca trei suflete in loc de unul? Cata rugaciune este nevoie Doamne, ca pruncii mei sa nu se piarda ?

Poate ca discutiile despre apocalipsa, despre care cred cu tarie ca este aproape, au ridicat o multime de suflete  la razboi duhovnicesc . Citind cartea Parintelui Serafim Rose „Ortodoxia si Religia Viitorului ” am reusit sa imi fac o parere despre ce se intampla acum in lume…

Sigur ca se poate vorbi despre acest lucru in fel si chip… dupa parerea mea codul de bare nu a fost decat o modalitate de a obisnui omenirea cu ideea ca totul trebuie numerotat, inventariat , urmarit si supus uniui singur scop, unui singur guvern pentru a obtine beneficiu, unui singur „stapan”… de aici pana la a trata oameni ca pe obiecte de inventar nu mai e mult pentru ca beneficii de pe urma lor vor fi mereu de stors… incalcarea intimitatii prin implementarea sistemului de numerotare unica pentru fiecare obiect si  persoana a si inceput… nu stiu daca cipurile din pasapoarte sunt adevaratul semn sau cipurile care vor fi introdise direct in corpul uman … cert este ca ele deja exista si s-au implementat in strainatate in carduri, produse  alimentare si alte articole , exista  si in cauciucuri de masina, chiar si in pampersi. Problema este ca diferenta intre codul de bare si cipul de identificare rfid cu numar unic este ca numerotarea prin coduri de bare este pentru categorii iar cealalta este pentru fiecare individ sau obiect in parte ceea ce da o cu totul alta perspectiva de utilizare microcipului rfid.

Pentru a va face o impresie asupra progreselor care au fost facute pana acum in acest demers de urmarire si despre efectele acestor progrese puteti urmari documentarul pe care l-am urmarit si eu cu ceva timp in urma … si care nu a declansat sentimentele ce m-au determinat sa scriu acest articol ci doar au confirmat ceea ce simteam si am fost prevenita cu ceva vreme in urma prin cu totul alte cai… Dar cu siguranta ca iminenta pericolului starneste reactii mai puternice decat simpla banuiala ca este ascuns undeva in umbra…

Va las sa urmariti documentarul si va rog din toata inima mea sa ii invatati pe copiii dumneavoastra sa viseze la MANTUIRE. Invatati-i ca nu exista apa -vis de care sa iti fie sete ci doar Apa Vie care se numeste Iisus Hristos.

http://preugen.wordpress.com/2009/01/13/apocalipsa-e-mai-aproape-decat-suntem-pregatiti-sa-credem/

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/01/14/comunicat-din-partea-parintelui-justin-parvu-este-vremea-muceniciei-luptati-pana-la-capat-nu-va-temeti/

Read Full Post »

Un mic motiv de bucurie…

La multi ani tuturor!

Sper ca noul an sa va aduca bucurii duhovnicesti cat mai multe!

Dupa atata ger si ceata… ieri a fost o zi de primavara…

Am inspectat gradina, de care imi e tare dor in aceasta perioada, si am facut o mica descoperire… va las sa va bucurati si voi:

dsc00026

dsc00025

Read Full Post »