Feeds:
Articole
Comentarii

Primiti cu colindul?

Stiu ca sunteti cu totii ocupati, stiu ca toti aveti pricini si ispite pentru care trebuie sa va prelungiti zilnic timpul de rugaciune, dar simt ca singura nu pot birui, caci rugaciunea imi e slaba si insuficienta. De aceea, va rog, daca puteti, sa va rugati pentru Alin Augustin si Marina Cristina care dupa 5 ani de casatorie sunt pe cale sa divorteze. Au un baietel de 4 anisori care ar suferi enorm… Povestea lor nu e cu nimic mai speciala decat a altor tineri din ziua de azi … dar casatoria merita salvata… Ea inca il mai iubeste, desi s-a saturat sa rabde indiferenta si lipsa lui de respect. El vrea sa fie liber… sa traiasca in duhul lumii acesteia… . E trist ca in ziua de astazi a fi responsabil este egal cu a face ce crezi ca este mai bine pentru tine insuti… . Din inima imi doresc sa gasiti o clipa de ragaz in care sa-i pomeniti in rugaciunea dumneavoastra … Va multumesc din inima celor care va veti ruga si celor care doriti s-o faceti dar nu aveti timp, Domnul sa va rasplateasca. Domane ajuta!

Pentru ca a inceput postul m-am gandit sa astern sub privire unul din aspectele esentiale ale vietii de familie si anume : datoria de a ne ruga unul pentru celalalt.

Pentru ca Maica Domnului a fost si ramane exemplul desavarsit al sfinteniei in familia crestina , cred ca este important sa privim cu atentie la viata Maicii Domnului si sa incercam sa ne insusim, pe cat este cu putinta , comportamentul smerit si bland al  preabunei noastre Maici.

Am ales aceasta rugaciune pentru ca slujeste cel mai bine dorintei de imbunatatire a vietii spirituale a femeilor crestine casatorite.

„O, Doamne Preabunule, Tu mi-ai dat un sot al zilelor  mele pe pamant, partas sortii mele si sprijinul meu in timpul calatoriei  acestei vieti. Fa sa cunosc ca el este cel ce ingrijeste de mine si sa nu intristez zilele lui niciodata, nici sa fiu nemultumitoare catre acela care, cu toate puterile sale ma ingrijeste si ma sprijineste. Fa-ma supusa si indatoritoare, ca nu printr-o purtare necuviincioasa, sa-i adaug la osteneli si sa-i amaresc painea ce o castiga pentru mine si copiii sai. Izvorule al intelepciunii, lumineaza-ma sa cunosc toate virtutile casniciei si sa pastrez, printr-o inteleapta chivernisire, ceea ce el aduna prin sudoarei fetei sale si cu osteneli. Ajuta-mi ca prin supunere,  prin dulceata purtarii mele, prin  rabdarea si dragostea mea, sa incununez zilele lui cu flori si cu bucurii, sa impart cu el, fara cartire, toate loviturile sortii si sa-i fiu tovarasa nedespartita, precum in fericire, asa  si in nefericire. Pazeste-ma de impodobire necumpatata si de necuviinte, in care cad femeile care nu cunosc pretul unui sot bun si pun toata fericirea lor in podoabe si in petreceri zgomotoase si desarte, ce trag dupa sine neintelegerea, dezgustul si mii de nefericiri. Ajuta-mi sa ma deprind la toate virtutile care fac podoaba femeii, pentru ca, daca varsta sau bolile imi vor ridica floarea frumusetii si a tineretii, sa-mi ramana o inima care sa fie vrednica de dragostea si cinstea sotului si a fiilor mei si sa le dau buna pilda, intarindu-i in puterea virtutii. Asculta Preabunule, umilit glasul meu si trimite binecuvantarea Ta asupra zilelor noastre. Amin.”

Rugaciune de mare folos culeasa din „Cartea de rugaciuni” tiparita la Editura Agapis cu binecuvantarea Prea Sfintitului Calinic Episcop al Argesului.

Doamne ajuta.

Azi dimineata in timp ce udam gradina m-am minunat de florile dovleceilor, erau asa de mari si de aurii ca niciodata asa ca m-am gandit sa le prepar pentru copii.dov1

Acestea fiind spuse le-am cules dupa cum vedeti si le-am spalat: dov2

Dupa aceea le-am dat prin ou batut cu putina sare si le-am prajit cateva secunde in tigaia incinsa cu foarte putin unt pentru fiecare (sau ulei, cine doreste), si au aratat cam asa:

dov3

Scuzati dezordinea de asezare pe platou dar mare noroc ca am apucat sa le fotografiez imediat ce le-am trerminat de preparat caci nu am mai apucat sa le aranjez , au fost mancate imediat de cei mici …

Daca aveti gradina  cu dovlecei in ea puteti incerca ….

placinta multicolora

Aceasta reteta o puteti gasi pe blogul Dulce casa doar ca eu am adaugat si visine si sincer noroc ca am facut-o mai tarziu caci as fi riscat sa o mananc aproape singura pe toata….

Nu cred ca trebuie sa va mai explic ce gust are , luati reteta si faceti-o!  dureaza 10 minute prepararea si inca cateva , putine coacerea si … si … doua sutimi de secunda pana se goleste platoul pe care le-ati asezat dupa ce s-a copt.

O singura mentiune fac si pentru care raspund personal caci m-am interesat de la „sursa” si anume : cantitatile din reteta cu pricina sunt pentru tava mica de la aragaz in cazul in care aveti una. Va sfatuiesc cu caldura sa faceti portia dubla pentru a apuca sa o gustati… indeajuns… .

Poate va mai amintiti din articolele mele mai vechi faptul ca eu am o tantica de la care cumpar lapte de vaca proaspat muls … Nu stiu de ce laptaresele mele, de cand m-am mutat aici au fost femei deosebite de care m-am atasat in mod special.

Cand am ales o laptareasa ( atunci cand inca mai aveai de unde alege) am privit cu luare aminte omul mai ales , chipul lui… ochii… hainele si ograda … atat cat imi permitea o prima privire sa cuprind, si mai apoi de fiecare data am dorit nespus sa vad si  vacuta care avea sa imi dea lapticul ravnit …

E simplu sa citesti omul din prima , zic eu , caci ori e deschis si zambeste larg si te primeste cu bratele deschise (chiar daca pentru majoritatea dintre ei esti un venetic), ori se uita scrutator la tine cam pe sub sprancene si atunci stii ca ai gresit adresa…

In ceea ce privesc laptaresele mele pot spune ca prima si ultima fac parte cu siguranta din prima categorie .

Tanti Maria , pe care am iubit-o de cand am auzit cum o cheama, mi-a fost prezentata de o femeie de la care voiam eu sa iau lapte care mi-a spus ca mai bine o aleg pe ea caci e tare amarata ca tocmai i-a murit o fata si e tare nacajita.

Am intrat in curtea ei cu inima cat un purice , abia venisem de putin timp in sat si nu cunosteam pe nimeni , nici macar pe vecini prea bine… am gasit o batatura proaspat maturata in care o closca isi plimba puisori proaspat iesiti din ou…

Am strigat-o pe nume si m-am rugat in gand sa fie cumsecade caci nu ma vedeam in stare sa o refuz mai tarziu.

Mi-a raspuns un tataita batran si hatru:

-Tu esti fata cea noua care s-a muntat in colt  la tata Tanta?

-Da raspund un pic uimita de faptul ca am fost pe loc recunoscuta si identificata .

-Cum iti zice? Pe cine tii aici in sat?

-Raspund cum ma cheama si marturisesc cu voce sugrumata ca nu am pe nimeni in sat , nici o ruda.

Intre timp pe usa de la casuta lunga stil vagon iesi o femeie inalta subtire trasa la fata , imbracata de tot in negru, dar cu niste ochi atat de vii cum nu mai intalnisem pana acum la oamenii din sat pe care apucasem sa ii cunosc.

Mi-a zambit cu un zambet ca o imbratisare si l-a luat la zor pe batranel care intelegeam eu ca trebuie sa ii fie sot:

-Lasa fata in pace , ce o intrebi atatea, abia a intrat si ea in curtea noastra si tu o zapacesti cu intrebarile…

– Stiti, reusesc eu sa  articulez , m-a trimis tanti Ileana la dumneavoastra , zicea ca aveti lapte de la vaca sa imi dati si mie…

Imi zambeste din nou cu acelasi zambet si imi spune:

-Avem cum sa nu avem, nu da ea mult lapte dar e tare bun.

Am crezut-o pe loc ca e tare bun , afirmatia ei nu avea nici o umbra de mandrie sau minciuna era o afirmatie atat de simpla si deschisa …

Am decis pe loc ca am sa iau de la dansa si am rugat-o sa imi dea lapte dimineata de trei ori pe saptamana.

I-am rugat sa imi arate vacuta , si m-au dus la ea zambind .O cheama Martana ca s-a nascut intr-o marti.

Asa a inceput prima mea relatie serioasa cu un locuitor al acestui sat in care imi duc viata cu bune si cu rele.

E inutil sa spun ca in aceasta perioada in care am luat lapte de la dansa , nu am ramas niciodata fara lapte, mi-l pastra indiferent de ora la care ma duceam sa il iau si mi-l oferea cu acelasi zambet cald  ca in prima zi . Este un om de care iti vine greu sa nu te atasezi.

De multe ori ma  imbia cu cate o farfurie de mancare din oala ce clocotea pe plita si trebuie sa recunosc ca tare greu imi mai era sa o refuz.

Odata ce mi-a cunoscut pruncul  , a iceput sa imi ofere din cand in cand  ousoare pentru ei si branzica proaspata …

Imi facea placere sa ii duc flori din gradina pe care le primea cu o imensa bucurie…

De multe ori mi-a marturisit si ea si tataiu ca ma iubesc ca pe fata lor ….

Dar au venit si vremuri grele si tataiu s-a imbolnavit si a venit si o seceta mare … nutreturile s-au scumpit drastic si intretinerea vacutei era din ce in ce mai dificila asa ca la un moment dat au decis sa o dea spre vanzare… nu pot spune ce tristete m-a cuprins dupa doi ani de lapte bun si dulce cu smantana de o palma… si apoi tare greu mi-a venit sa nu ma mai duc pe la ei.

Mai treceam din cand in cand cu flori sa-i intreb de sanatate, si citeam pe fata lor o bucurie de nespus…

Pe vacuta cei care au cumparat-o pe aproape nimic pentru valoarea ei reala au taiat-o la scurt timp de la cumparare spre amaraciunea femeii si a omului ei care au crescut-o de mica si cu care s-au ajutat atata vreme.

Este o legatura speciala intre taran si vita lui , ceva inefabil .

De multe ori ajungeam in timpul mulsului si asistam cu placere la acest ritual deosebit care difera de la om la om.

Mai intai o mangaia cu drag si-i vorbea bland iar animalul privea femeia cu o incredere si afectiune deosebita , apoi o spala bine pe uger o stergea , intotdeauna cu carpe curate si vorbind cu ea si alintand-o o mulgea repede si bine… iar la sfarsit muia degetul aratator in spuma calda si facea o cruce mare pe pulpa vacii … Am incercat sa iscodesc sursa gestului si semnificatia lui dar raspunsul a venit simplu si firesc : asa se face ca sa fie bine.

Au trecut acum de mult acele vremuri care s-au asternut ca neaua in straturi pe fata sufletului ca un balsam …

Prezenta lor calda mi-a usurat ani de pionerat in traiul meu la curte si care trebuie sa spun ar fi fost destul de frigurosi fara aceasta mica sursa de caldura  sufleteasca.

Mai tarziu tataiu a murit de tristete poate si de amaraciune ca viata satului nu mai e ce era .

Apoi am trecut inapoi la tanti Ileana dar nu am putut sa beau laptele acela si a trebuit sa renunt… pana la urma un vecin binevoitor de la vreo doua case mai departe de mine imi zise intr-o dimineata sa iau de la sora-sa ca are vaca buna si sigur o sa-mi placa… Asa ca iata-ma de asta data nu asa de speriata in fata unei porti mari de fier de culoare maro din spatele caruia latra grozav un caine fioros.

Strig:

-Tantiiii Ffloriicaaa!

Aud pasi si pe poarta se strecoara incet afara o femeie scunda si slabuta legata cu o basma .

Isi cere scuze pentru sortul care purta marturia unul razboi amarnic cu gradina si ma intreaba ce-i cu mine .

Spun repede poezia de pe acum invatata: unde stau, cine sunt si cine m-a trimis precum si ce vreau dintr-o suflare si apoi raman cu inima batand tare in fata ei ca asteptand o sentinta.

Ea zambeste si imi zice:

-Zici ca te-a trimis fratimiu Gica… Am lapte nu-i bai, da sa-mi spui cand iei si cat sa-ti dau ca mai am si alte persoane care vin sa ia de la mine tocma de la Bucuresti si nu vreau sa te incurc, nici pe tine nici pe ei….

Mi se pare fireasca cererea femeii care  ascundea o intrebare ce era menita sa testeze seriozitatea mea de fapt…

Izi spun programul dupa care eram obisnuita sa iau laptele si cadem de acord la pret.

La inceput nu am inteles de ce de fiecare data se strecura milimetric pe poarta afara si tragea poarta in urma ei… am crezut ca nu vrea sa intru in curte sau sa-i vad casa dar cand i-am cerut sa vad vaca mi-a marturisit ca are un caine tare rau si i-e teama sa nu rupa lantul si sa sara la mine caci cu siguranta ca m-ar fi facut zdrente de m-ar fi prins….

Am acceptat ceea ce spunea deoarece din spatele porti se auzea cu adevarat un latrat de fiara .

Incetul cu incetul am inceput sa cunosc omul din spatele chipului mititel si zambitor si l-am indragit din ce in ce mai mult . La scurta vreme dupa ce am inceput sa iau lapte de la dansa a inceput sa imi strecoare in plasa cu sticle cate ceva din cele ce avea la indemana: odata branza, alteori mere, oua proaspete sau flori de tei, o fusta de la fata ei, mai tinereasca , si chiar si un suport de cutite . E inutil sa va spun cum ma simt de fiecare data cand primesc ceva cat de mic lucru de la ea … Le ofera cu atata dragoste incat cat de neinsemnate ar fi ele lucrurile se incarca cu o imensa   valoare  sufleteasca.

Intr-o zi m-am dus la poarta si ridicandu-ma pe bancuta sa iau plasa cu sticle de dupa poarta, constat ca animalul care ma latra cu atata convingere de multa vreme  nu mai este…Strig femeia si o vad venind legananduse intristata pe picioarele ei micute : Vai vai vai … mi-au omorat catelul spune ea lamentandu-se cu durere.

Ochii ei mici si blanzi se umplura de lacrimi . A fost un caine asa de bun si de credincios… Mi l-a otravit netrebnica aia de femeie… O priveam muta de uimire si vedeam suferinta ei … care i se citea cu usurinta pe fata… suferea pe de o parte din pricina pierderii suferite si pe de alta parte din pricina rautatii intentionate si gratuite a oamenilor din jurul ei.

Si cum stateam asa in fata ei fara raspuns mi-a venit sa o imbratisez si sa-i spun ca si eu am constatat ca-s rai oamenii pe aici … M-am simtit cumva legata de ea in suferinta ei …. M-am multumit sa o imbratisez si sa o linistesc spunandu-i ca  sa gaseasca alt caine bun in curand …

Ne-am atasat de atunci si mai mult si incetul cu incetul femeia a inceput sa imi povesteasca din viata ei despre copii si nepoti si bune dar mai ales rele… Am constatat ca a avut o viata tare grea si incercata.

M-a poftit in curte apoi si-a adus aminte si mi-a aratat chiar si vacuta cu a carui lapte au crescut copiii  mei si mai cresc inca.

Apoi din ce in ce mai des gasea cate ceva pentru mine in plus, azi una, maine alta si imi repeta intruna ca : Si eu am crescut trei copii si stiu ce inseamna , ia aici de le da la copii sa creasca.

Intr-o zi mi-a iesit in intampinare cu o punga in care pusese aluat crescut de gogosi… Tu esti tanara si n-ai timp sa faci ia de le coace sa le faci bucurie la copii.

Si cate altele ca nu le mai tin minte sirul… Niciodata nu m-a intrebat cand ii dau bani, desi am decis sa ii dau la luna , s-a intamplat sa nu pot sa -i platesc femeii laptele la timp si de cate ori eram nevoita sa ma scuz pentru intarziere imi repeta cu drag aproape : lasa tu, da-mi cand poti… ca nu-i graba…

In curand am ajuns din nou fiica adoptiva si sincer ma mangaie nespus cand o aud ca-mi zice: Tu esti ca fata mea…

Dar sa nu va imaginati ca doar cu mine e asa , toti care mi-au vorbit sau imi vorbesc de dansa mi-au povestit numai lucruri deosebite…

Zilele trecute, intr-o joi cand m-am dus la lapte, cu sticlele in brate ne oprim in poarta sa ne luam la revedere. Pe drum venea in baston o batrana slaba tare care de abea pasea. Tanti Florica se uita la ea si o striga sa o intrebe de sanatate. Ea raspunde ca e surda si nu prea aude. Tantica mea se apropie de ea si o intreaba de ale ei , apoi o vad ca imi zice sa o mai astept putin si dispare in curte revenind cu repeziciune si cu cateva dulciuri in mana si i le pune in brate femeii surde . Aceasta din urma vizibil miscata de gest da slava Lui Dumnezeu si binecuvanteaza inima femeii darnice care cu o figura linistita si fireasca zice bland in urma ei : Mergi in pace…

Se scuza parca apoi in fata mea pentru gestul facut,  spunand  ca biata de batrana are 90 de ani si ca nu prea mai intelege ce-i cu ea … o gasesc uneori mergand pe marginea soselei zicand ca se duce la fiul ei, saraca… Are un sot paralizat acasa si un copil bolnav de care vede impreuna cu celalalt fiu mai mare- cu randu’ . Biata de ea.

Ajunsa acasa mi-am adus aminte ca i-am promis ca-i dau „altoaie” de muscate de la mine si dupa ce am pus la fiert  laptele, m-am intors cu „altoaiele” promise si intrand dupa ea in sopronul care serveste drept bucatarie de vara o vad ca cotrobaie in frigider si ma intreaba?

-Nu vrei cativa dovlecei , i-a adus de la camp nentu’ Gheorge cand s-a dus dupa iarba?

– Vreau zic eu stiind ca nu o pot refuza niciodata din pricina dragostei cu care mi le ofera si o vad ca scotoceste dupa o punga in care vara patru dovlecei potrivit de mari….

– Da bors nu vrei ? ca uite tocmai il scoteam si ce fac eu cu atata?

Eu care sunt o mare amatoare de bors proaspat ( il beau asa crud), zambesc incurcata si ii raspund afirmativ… Ce faci cu dovleceii, ma intreaba ea nu vrei sa iti mai dau inca doi?

Nu , multumesc sunt suficienti, am sa fac chiftele…

Ea zabeste si o vad ca se suceste din nou prin mica ei bucatarioara de tara si in doi timpi si trei miscari imi vara cate doua oua in fiecare buzunar  la hanorac si imi sopteste : ia ca sa pui la chiftele sa le placa la copii.

Asa blindata cu sacosa de dovleci si  sticla de bors in brate, cu ouale in buzunare ies pe poarta binecuvantand femeia aceasta mititica de la care n-am plecat niciodata fara sa ma bucur de mila ei…

Poate ca viata in general e grea si uneori aproape cadem in deznadejde cand nu avem pe nimeni langa noi sa ne ajute. Si poate ca acela e momentul cand  Dumnezeu ne scoate in cale oameni  deosebiti spre ajutor si exemplu , si pentru a ne mangaia. Depinde de noi daca suntem in stare sa ii recunoastem si sa ii apreciem pe masura…

Domnul sa ne binecuvanteze pe toti si sa rasplateasca cu mantuire pe cei care fac  voia Lui.

Pentru voi

Multumita unei persoane deosebite care din cand in cand imi trimite cate o legatura spre ceva deosebit care delecteaza atat simturile cat si sufletul va pot oferi acest video.

Multumesc A.