Feeds:
Articole
Comentarii

Azi dimineata in timp ce udam gradina m-am minunat de florile dovleceilor, erau asa de mari si de aurii ca niciodata asa ca m-am gandit sa le prepar pentru copii.dov1

Acestea fiind spuse le-am cules dupa cum vedeti si le-am spalat: dov2

Dupa aceea le-am dat prin ou batut cu putina sare si le-am prajit cateva secunde in tigaia incinsa cu foarte putin unt pentru fiecare (sau ulei, cine doreste), si au aratat cam asa:

dov3

Scuzati dezordinea de asezare pe platou dar mare noroc ca am apucat sa le fotografiez imediat ce le-am trerminat de preparat caci nu am mai apucat sa le aranjez , au fost mancate imediat de cei mici …

Daca aveti gradina  cu dovlecei in ea puteti incerca ….

placinta multicolora

Aceasta reteta o puteti gasi pe blogul Dulce casa doar ca eu am adaugat si visine si sincer noroc ca am facut-o mai tarziu caci as fi riscat sa o mananc aproape singura pe toata….

Nu cred ca trebuie sa va mai explic ce gust are , luati reteta si faceti-o!  dureaza 10 minute prepararea si inca cateva , putine coacerea si … si … doua sutimi de secunda pana se goleste platoul pe care le-ati asezat dupa ce s-a copt.

O singura mentiune fac si pentru care raspund personal caci m-am interesat de la „sursa” si anume : cantitatile din reteta cu pricina sunt pentru tava mica de la aragaz in cazul in care aveti una. Va sfatuiesc cu caldura sa faceti portia dubla pentru a apuca sa o gustati… indeajuns… .

Poate va mai amintiti din articolele mele mai vechi faptul ca eu am o tantica de la care cumpar lapte de vaca proaspat muls … Nu stiu de ce laptaresele mele, de cand m-am mutat aici au fost femei deosebite de care m-am atasat in mod special.

Cand am ales o laptareasa ( atunci cand inca mai aveai de unde alege) am privit cu luare aminte omul mai ales , chipul lui… ochii… hainele si ograda … atat cat imi permitea o prima privire sa cuprind, si mai apoi de fiecare data am dorit nespus sa vad si  vacuta care avea sa imi dea lapticul ravnit …

E simplu sa citesti omul din prima , zic eu , caci ori e deschis si zambeste larg si te primeste cu bratele deschise (chiar daca pentru majoritatea dintre ei esti un venetic), ori se uita scrutator la tine cam pe sub sprancene si atunci stii ca ai gresit adresa…

In ceea ce privesc laptaresele mele pot spune ca prima si ultima fac parte cu siguranta din prima categorie .

Tanti Maria , pe care am iubit-o de cand am auzit cum o cheama, mi-a fost prezentata de o femeie de la care voiam eu sa iau lapte care mi-a spus ca mai bine o aleg pe ea caci e tare amarata ca tocmai i-a murit o fata si e tare nacajita.

Am intrat in curtea ei cu inima cat un purice , abia venisem de putin timp in sat si nu cunosteam pe nimeni , nici macar pe vecini prea bine… am gasit o batatura proaspat maturata in care o closca isi plimba puisori proaspat iesiti din ou…

Am strigat-o pe nume si m-am rugat in gand sa fie cumsecade caci nu ma vedeam in stare sa o refuz mai tarziu.

Mi-a raspuns un tataita batran si hatru:

-Tu esti fata cea noua care s-a muntat in colt  la tata Tanta?

-Da raspund un pic uimita de faptul ca am fost pe loc recunoscuta si identificata .

-Cum iti zice? Pe cine tii aici in sat?

-Raspund cum ma cheama si marturisesc cu voce sugrumata ca nu am pe nimeni in sat , nici o ruda.

Intre timp pe usa de la casuta lunga stil vagon iesi o femeie inalta subtire trasa la fata , imbracata de tot in negru, dar cu niste ochi atat de vii cum nu mai intalnisem pana acum la oamenii din sat pe care apucasem sa ii cunosc.

Mi-a zambit cu un zambet ca o imbratisare si l-a luat la zor pe batranel care intelegeam eu ca trebuie sa ii fie sot:

-Lasa fata in pace , ce o intrebi atatea, abia a intrat si ea in curtea noastra si tu o zapacesti cu intrebarile…

– Stiti, reusesc eu sa  articulez , m-a trimis tanti Ileana la dumneavoastra , zicea ca aveti lapte de la vaca sa imi dati si mie…

Imi zambeste din nou cu acelasi zambet si imi spune:

-Avem cum sa nu avem, nu da ea mult lapte dar e tare bun.

Am crezut-o pe loc ca e tare bun , afirmatia ei nu avea nici o umbra de mandrie sau minciuna era o afirmatie atat de simpla si deschisa …

Am decis pe loc ca am sa iau de la dansa si am rugat-o sa imi dea lapte dimineata de trei ori pe saptamana.

I-am rugat sa imi arate vacuta , si m-au dus la ea zambind .O cheama Martana ca s-a nascut intr-o marti.

Asa a inceput prima mea relatie serioasa cu un locuitor al acestui sat in care imi duc viata cu bune si cu rele.

E inutil sa spun ca in aceasta perioada in care am luat lapte de la dansa , nu am ramas niciodata fara lapte, mi-l pastra indiferent de ora la care ma duceam sa il iau si mi-l oferea cu acelasi zambet cald  ca in prima zi . Este un om de care iti vine greu sa nu te atasezi.

De multe ori ma  imbia cu cate o farfurie de mancare din oala ce clocotea pe plita si trebuie sa recunosc ca tare greu imi mai era sa o refuz.

Odata ce mi-a cunoscut pruncul  , a iceput sa imi ofere din cand in cand  ousoare pentru ei si branzica proaspata …

Imi facea placere sa ii duc flori din gradina pe care le primea cu o imensa bucurie…

De multe ori mi-a marturisit si ea si tataiu ca ma iubesc ca pe fata lor ….

Dar au venit si vremuri grele si tataiu s-a imbolnavit si a venit si o seceta mare … nutreturile s-au scumpit drastic si intretinerea vacutei era din ce in ce mai dificila asa ca la un moment dat au decis sa o dea spre vanzare… nu pot spune ce tristete m-a cuprins dupa doi ani de lapte bun si dulce cu smantana de o palma… si apoi tare greu mi-a venit sa nu ma mai duc pe la ei.

Mai treceam din cand in cand cu flori sa-i intreb de sanatate, si citeam pe fata lor o bucurie de nespus…

Pe vacuta cei care au cumparat-o pe aproape nimic pentru valoarea ei reala au taiat-o la scurt timp de la cumparare spre amaraciunea femeii si a omului ei care au crescut-o de mica si cu care s-au ajutat atata vreme.

Este o legatura speciala intre taran si vita lui , ceva inefabil .

De multe ori ajungeam in timpul mulsului si asistam cu placere la acest ritual deosebit care difera de la om la om.

Mai intai o mangaia cu drag si-i vorbea bland iar animalul privea femeia cu o incredere si afectiune deosebita , apoi o spala bine pe uger o stergea , intotdeauna cu carpe curate si vorbind cu ea si alintand-o o mulgea repede si bine… iar la sfarsit muia degetul aratator in spuma calda si facea o cruce mare pe pulpa vacii … Am incercat sa iscodesc sursa gestului si semnificatia lui dar raspunsul a venit simplu si firesc : asa se face ca sa fie bine.

Au trecut acum de mult acele vremuri care s-au asternut ca neaua in straturi pe fata sufletului ca un balsam …

Prezenta lor calda mi-a usurat ani de pionerat in traiul meu la curte si care trebuie sa spun ar fi fost destul de frigurosi fara aceasta mica sursa de caldura  sufleteasca.

Mai tarziu tataiu a murit de tristete poate si de amaraciune ca viata satului nu mai e ce era .

Apoi am trecut inapoi la tanti Ileana dar nu am putut sa beau laptele acela si a trebuit sa renunt… pana la urma un vecin binevoitor de la vreo doua case mai departe de mine imi zise intr-o dimineata sa iau de la sora-sa ca are vaca buna si sigur o sa-mi placa… Asa ca iata-ma de asta data nu asa de speriata in fata unei porti mari de fier de culoare maro din spatele caruia latra grozav un caine fioros.

Strig:

-Tantiiii Ffloriicaaa!

Aud pasi si pe poarta se strecoara incet afara o femeie scunda si slabuta legata cu o basma .

Isi cere scuze pentru sortul care purta marturia unul razboi amarnic cu gradina si ma intreaba ce-i cu mine .

Spun repede poezia de pe acum invatata: unde stau, cine sunt si cine m-a trimis precum si ce vreau dintr-o suflare si apoi raman cu inima batand tare in fata ei ca asteptand o sentinta.

Ea zambeste si imi zice:

-Zici ca te-a trimis fratimiu Gica… Am lapte nu-i bai, da sa-mi spui cand iei si cat sa-ti dau ca mai am si alte persoane care vin sa ia de la mine tocma de la Bucuresti si nu vreau sa te incurc, nici pe tine nici pe ei….

Mi se pare fireasca cererea femeii care  ascundea o intrebare ce era menita sa testeze seriozitatea mea de fapt…

Izi spun programul dupa care eram obisnuita sa iau laptele si cadem de acord la pret.

La inceput nu am inteles de ce de fiecare data se strecura milimetric pe poarta afara si tragea poarta in urma ei… am crezut ca nu vrea sa intru in curte sau sa-i vad casa dar cand i-am cerut sa vad vaca mi-a marturisit ca are un caine tare rau si i-e teama sa nu rupa lantul si sa sara la mine caci cu siguranta ca m-ar fi facut zdrente de m-ar fi prins….

Am acceptat ceea ce spunea deoarece din spatele porti se auzea cu adevarat un latrat de fiara .

Incetul cu incetul am inceput sa cunosc omul din spatele chipului mititel si zambitor si l-am indragit din ce in ce mai mult . La scurta vreme dupa ce am inceput sa iau lapte de la dansa a inceput sa imi strecoare in plasa cu sticle cate ceva din cele ce avea la indemana: odata branza, alteori mere, oua proaspete sau flori de tei, o fusta de la fata ei, mai tinereasca , si chiar si un suport de cutite . E inutil sa va spun cum ma simt de fiecare data cand primesc ceva cat de mic lucru de la ea … Le ofera cu atata dragoste incat cat de neinsemnate ar fi ele lucrurile se incarca cu o imensa   valoare  sufleteasca.

Intr-o zi m-am dus la poarta si ridicandu-ma pe bancuta sa iau plasa cu sticle de dupa poarta, constat ca animalul care ma latra cu atata convingere de multa vreme  nu mai este…Strig femeia si o vad venind legananduse intristata pe picioarele ei micute : Vai vai vai … mi-au omorat catelul spune ea lamentandu-se cu durere.

Ochii ei mici si blanzi se umplura de lacrimi . A fost un caine asa de bun si de credincios… Mi l-a otravit netrebnica aia de femeie… O priveam muta de uimire si vedeam suferinta ei … care i se citea cu usurinta pe fata… suferea pe de o parte din pricina pierderii suferite si pe de alta parte din pricina rautatii intentionate si gratuite a oamenilor din jurul ei.

Si cum stateam asa in fata ei fara raspuns mi-a venit sa o imbratisez si sa-i spun ca si eu am constatat ca-s rai oamenii pe aici … M-am simtit cumva legata de ea in suferinta ei …. M-am multumit sa o imbratisez si sa o linistesc spunandu-i ca  sa gaseasca alt caine bun in curand …

Ne-am atasat de atunci si mai mult si incetul cu incetul femeia a inceput sa imi povesteasca din viata ei despre copii si nepoti si bune dar mai ales rele… Am constatat ca a avut o viata tare grea si incercata.

M-a poftit in curte apoi si-a adus aminte si mi-a aratat chiar si vacuta cu a carui lapte au crescut copiii  mei si mai cresc inca.

Apoi din ce in ce mai des gasea cate ceva pentru mine in plus, azi una, maine alta si imi repeta intruna ca : Si eu am crescut trei copii si stiu ce inseamna , ia aici de le da la copii sa creasca.

Intr-o zi mi-a iesit in intampinare cu o punga in care pusese aluat crescut de gogosi… Tu esti tanara si n-ai timp sa faci ia de le coace sa le faci bucurie la copii.

Si cate altele ca nu le mai tin minte sirul… Niciodata nu m-a intrebat cand ii dau bani, desi am decis sa ii dau la luna , s-a intamplat sa nu pot sa -i platesc femeii laptele la timp si de cate ori eram nevoita sa ma scuz pentru intarziere imi repeta cu drag aproape : lasa tu, da-mi cand poti… ca nu-i graba…

In curand am ajuns din nou fiica adoptiva si sincer ma mangaie nespus cand o aud ca-mi zice: Tu esti ca fata mea…

Dar sa nu va imaginati ca doar cu mine e asa , toti care mi-au vorbit sau imi vorbesc de dansa mi-au povestit numai lucruri deosebite…

Zilele trecute, intr-o joi cand m-am dus la lapte, cu sticlele in brate ne oprim in poarta sa ne luam la revedere. Pe drum venea in baston o batrana slaba tare care de abea pasea. Tanti Florica se uita la ea si o striga sa o intrebe de sanatate. Ea raspunde ca e surda si nu prea aude. Tantica mea se apropie de ea si o intreaba de ale ei , apoi o vad ca imi zice sa o mai astept putin si dispare in curte revenind cu repeziciune si cu cateva dulciuri in mana si i le pune in brate femeii surde . Aceasta din urma vizibil miscata de gest da slava Lui Dumnezeu si binecuvanteaza inima femeii darnice care cu o figura linistita si fireasca zice bland in urma ei : Mergi in pace…

Se scuza parca apoi in fata mea pentru gestul facut,  spunand  ca biata de batrana are 90 de ani si ca nu prea mai intelege ce-i cu ea … o gasesc uneori mergand pe marginea soselei zicand ca se duce la fiul ei, saraca… Are un sot paralizat acasa si un copil bolnav de care vede impreuna cu celalalt fiu mai mare- cu randu’ . Biata de ea.

Ajunsa acasa mi-am adus aminte ca i-am promis ca-i dau „altoaie” de muscate de la mine si dupa ce am pus la fiert  laptele, m-am intors cu „altoaiele” promise si intrand dupa ea in sopronul care serveste drept bucatarie de vara o vad ca cotrobaie in frigider si ma intreaba?

-Nu vrei cativa dovlecei , i-a adus de la camp nentu’ Gheorge cand s-a dus dupa iarba?

– Vreau zic eu stiind ca nu o pot refuza niciodata din pricina dragostei cu care mi le ofera si o vad ca scotoceste dupa o punga in care vara patru dovlecei potrivit de mari….

– Da bors nu vrei ? ca uite tocmai il scoteam si ce fac eu cu atata?

Eu care sunt o mare amatoare de bors proaspat ( il beau asa crud), zambesc incurcata si ii raspund afirmativ… Ce faci cu dovleceii, ma intreaba ea nu vrei sa iti mai dau inca doi?

Nu , multumesc sunt suficienti, am sa fac chiftele…

Ea zabeste si o vad ca se suceste din nou prin mica ei bucatarioara de tara si in doi timpi si trei miscari imi vara cate doua oua in fiecare buzunar  la hanorac si imi sopteste : ia ca sa pui la chiftele sa le placa la copii.

Asa blindata cu sacosa de dovleci si  sticla de bors in brate, cu ouale in buzunare ies pe poarta binecuvantand femeia aceasta mititica de la care n-am plecat niciodata fara sa ma bucur de mila ei…

Poate ca viata in general e grea si uneori aproape cadem in deznadejde cand nu avem pe nimeni langa noi sa ne ajute. Si poate ca acela e momentul cand  Dumnezeu ne scoate in cale oameni  deosebiti spre ajutor si exemplu , si pentru a ne mangaia. Depinde de noi daca suntem in stare sa ii recunoastem si sa ii apreciem pe masura…

Domnul sa ne binecuvanteze pe toti si sa rasplateasca cu mantuire pe cei care fac  voia Lui.

Pentru voi

Multumita unei persoane deosebite care din cand in cand imi trimite cate o legatura spre ceva deosebit care delecteaza atat simturile cat si sufletul va pot oferi acest video.

Multumesc A.

Stiu. Esti tulburata. Esti deznadajduita. Esti singura si nimeni nu stie ce e in sufletul tau… si nici macar nu ai cui sa spui… Ti se pare ca pana si strainii de pe strada se uita curiosi la tine… altfel decat pana acum… Simti ca mintea si sufletul nu iti mai pot cuprinde gandurile si sentimentele… Si gandul ca acolo undeva in tine un sufletel mic mijeste spre lumina este insuportabil!

Cat ai dori sa dai timpul inapoi! Ce bine stiai lectia! Cat de simplu iti era sa dai sfaturi celor in cauza cum si ce sa faca! Copilul trebuie pastrat! Si acum… cum de ti s-a intamplat tocmai tie! Nu se poate sa fie adevarat! Cauti cu infrigurare o informatie care sa poata modifica rezultatul testului, poate e defect, poate e un rezultat fals pozitiv! Cat mi-as dori sa nu se fi intamplat! De ce acum?

Prin fata ti se perinda sub forma de crampeie de imagini: un carucior de copil… o manuta … imagini cu copilasi de prin filme vazute de mult sau pur si simplu pozele unor copii pe care ii cunosti… le alungi cu repezeala infrigurata! Eu nu pot sa imi permit sa am un copil! Nu acum!

Stiu exact ceea ce simti si ce e mai trist e ca stiu si mai exact ceea ce vei simti dupa aceea…

Poate situatia financiara e proasta. Poate esti la scoala , sau pur si simplu omul cu care ai ramas insarcinata nu e tocmai idealul tau de sot! Casatorita sau nu, aceasta situatie ti-a incurcat planurile! Esti disperata!

Faptul ca simti nevoia sa vorbesti despre aceasta e un strigat de ajutor … de fapt nu vrei sa faci avort…stiu si pot spune asta…dar nu ai puterea necesara sa faci ceea ce simti in adancul sufletului tau.

Te simti traind o tragedie iar tu eroina principala esti chemata sa faci un gest eroic si hotarasti sa te sacrifici pentru a rezolva situatia … in primul rand vrei sa faci o favoare celui cu care ai trait… chiar daca prin lipsa lui de acum a demonstrat ca nu te merita.. Te-ai gandit sa-i faci favoarea de a-l scapa de o grija incomoda… , sau poate crezi ca te sacrifici pentru linistea parintilor ce au visat alt viitor pentru tine nestiind de fapt ca faci gestul care ii dezonoreaza si ii dezamageste cel mai mult, sau si mai rau voiesti sa  te sacrifici de dragul imaginii pe care o aveai in ochii amicilor- de tipa bine ce joaca tare, care nu si-ar incurca viata cu un plod nedorit… dar prin atitudinea si sfaturile lor demonstrand de fapt ca nu ti-au fost niciodata prieteni… cat eroism ! Draga mea te minti amarnic, singurul sacrificiu, si singurul sacrificat este tocmai copilasul care nu are alta vina decat ca a fost trimis la tine de catre Dumnezeu ca sa nu mai fi singura, ca sa se schimbe viata ta, sa devina reala, palpabila… Ti se da de fapt sansa de a o lua de  la inceput. Copilul e usa prin care intri din viata cea veche in viata cea noua… Acceptarea ei este raspunsul tau la dorinta lui Dumnezeu de a te indrepta ,de a te schimba in bine… si ca orice prefacere importanta nu poate sa se materializeze decat printr-o cotitura brusca in viata ta.

Iti spuneam ca stiu ce inseamna… Stii de fapt ce ma doare cel mai tare? Stii ce te va sfasia si pe tine? … faptul ca acest copilas asa omorat cum va fi, tot pruncul tau va ramane, diferenta va fi ca nu il vei putea vedea, si de aceasta el va plange, sufletelul lui va plange cu geamat nestins,  acolo – dincolo… cu planset neostoit pe care niciodata nu vei putea sa-l alini, sa-l mangai. Stii cat de mult doare sa iti auzi copilasul plangand? nu te poti abtine sa nu il iei in brate, sa nu il linistesti… acum imagineazati-l pe al tau plangand fara odihna! caci asa va fi! Si ce este mai dur este ca sangele lui nevinovat, varsat de tine va cere razbunare vesnica in fata lui Dumnezeu caci i s-a facut nedreptate, a ajuns in iad fara sa fi pacatuit… si nu cunoaste dragostea si nici iertarea caci i le-ai refuzat….

Nu se poate explica in cuvinte omenesti dorul parjolitor pe care il vei simti pentru el, dorinta disperata dar zadarnica de a-l vedea macar o clipa, de a-l tine macar o data in brate!

Si poate aceste cuvinte iti par nebunesti dar mai nebuna iti va fi viata cand pruncul acesta , cel mai bun copil al tau, pentru ca primul copil strange din trupul mamei lui tot ce are ea mai bun, si pe care tu acum ai planuit sa il alungi pentru ca”ratiunea” ti-o cere poate influenta negativ cresterea , dezvoltarea si sanatatea trupeasca si sufleteasca a viitorilor tai copii, daca ii vei mai avea…

Poate ca tu nu iti dai seama… dar eu stiu in inima mea ca TU esti o mamica extraordinara, caci stiu ca Domnul nu se inseala niciodata cand trimite copii mamelor lor, caci tu de fapt iti doresti in adancul inimii tale zbuciumate sa te poti bucura de el dar nu ai curajul sa o faci.

Eu iti doresc sa privesti in sufletul tau cu sinceritate si sa accepti ceea ce e corect fata de Dumnezeu si fata de tine. E grsit sa asimilezi o crima ca si consecinta a actului de dragoste, ci trebuie sa iti asumi un copil ca urmare a acestui fapt. Nu se poate spune ca facand aceasta greseala iti asumi ceva….Consecinta fireasca a dorintei tale de intimitate cu iubitul tau nu e avortul, ci sarcina si cresterea copilasului celui pe care il iubesti; pentru ca daca l-ai iubi cu adevarat nu ai putea sa iti doresti sa te lepezi de ceea ce tocmai te leaga de el si anume – fructul dragostei voastre. Si nu uita un lucru avortul acesta va pune definitiv o bariera sufleteasca si spirituala intre voi.

Iar daca intre voi a fost dragoste…ea nu va gasi pacea decat intr-un sacrificiu: sa te lasi pe tine si sa il cresti pe prunc. Poti astfel castiga iubirea si respectul aceluia… iar daca tatal copilului nu va reveni langa tine si langa copil nu este nici o paguba Dumnezeu va randui rasplata pentru bunavointa ta pe masura.

Pune-ti o intrebare: Cum vei avea tu curajul si puterea  sa demonstrezi copiilor tai din viitor cat de buna mama esti daca tu cu voia l-ai alungat pe fratiorul sau surioara lor? Ii vei putea privi cu liniste in ochisorii lor senini cand vor spune ca tu esti cea mai buna mama… stiind de fapt ca nu prea a fost asa dintotdeauna… sau acum nu se pune?

Avortul altereaza calitatea de mama pe care Dumnezeu a asezat-o intacta in inima ta. Daca esti femeie cu minte in cap, vei fi la fel de buna si iubitoare cu toti copiii tai fie ei nascuti inainte sau dupa casatorie….

Acum trebuie sa iti mai spun inca un lucru trist si dureros: copilul tau, sange din sangele tau, carne din carnea ta stie deja de soarta pe care i-ai hotarat-o si sufera grozav. Sufletul lui te tine disperat in brate peste burtica chiar daca tu acum persisti in a-l alunga de la tine. Gandeste-te la ce suferinta il supui si opreste-te aici! inainte ca aceasta suferinta sa ii cauzeze si daune fizice! Ajunge! nu mai fi egoista, nu te mai gandi doar la tine ce ai sa faci tu, acum sunteti doi! Cere-i iertare bietului copilas si mangaie-ti burtica agitata, caci de la 4 saptamani ingerasul tau are o inimioara care bate! si primeste-l; acesta e adevaratul sacrificiu, adevarata asumare!

Atat de tare ma doare ceea ce vrei sa faci incat mi-as dori sa il pot purta eu in burtica pentru cele 9 luni doar pentru a-i da sansa sa te cunoasca …sa il vezi… Dar aceasta nu e posibil… Faptul ca eu ii doresc viata si fericirea poate sa ma faca sa par mai potrivita mamica pentru el, dar pot fi? Nu cred!

Tu esti cea mai buna MAMA pentru el! Tu esti ceea ce are el cel mai bun! Nu il dezamagi!

Primul lucru pe care ar trebui sa-l faci este sa discuti cu tatal copilului. Dar trebuie sa ai tact si rabdare. Intotdeauna barbatii sunt sensibil la acest capitol. Unii se simt priponiti. Altii incapabili de a duce o asa responsabilitate, unii se simt coplesiti de surpriza pe cand alti sunt de-a dreptul speriati . In oricare dintre aceste situatii vor da bir cu fugitii. In proportie de 90 la suta se vor intoarce cu un raspuns! Dar acesta le va lua timp… toti sunt speriati  cand e vorba de schimbari majore in stilul de viata, si mai ales cand acestea survin brusc.

Majoritatea dintre ei vor spune la inceput nu sarcinii! Pentru ei nu exista instinct matern! copiii le sunt oarecum exteriori … in sensul ca relatia cu copilul se cladeste pe masura ce acesta poate fi perceput ca atare, si mai cu seama dupa ce copilul se naste… si devine vizibil si palpabil. In schimb pentru mame e total diferit. Mamele au dragostea pentru copiii lor inca dinainte sa ii conceapa, mamele isi iubesc copiii inca de cand sunt mititele si viseaza sa ii aiba! Iar atunci cand acestia vin pe lume in burtica lor nu se pot abtine sa nu ii iubeasca si sa si-i doreasca . Asa este natural sa fie!

Deci sa nu te astepti draga mea ca partenerul tau ( daca nu esti in cazul unei situati fericite in care casatorita fiind cu sotul tau acesta aseapta cu aproape aceeasi nerabdare nasterea copilului) , sa sara in sus de bucurie si sa iti declare iubire vesnica! Trebuie sa ai rabdare sa poata intelege si accepta vestea cea buna… si mai apoi sa poata spune da… ceea ce poate sa-i ia si noua luni  uneori!

Ceea ce nu stii tu draga mea este ca majoritatea dintre ei stiu ca hotararea de a pastra sarcina iti apartine in totalitate ei fiind in imposibilitatea de a te putea obliga fie sa renunti fie sa o pastrezi.

In al doilea rand ar trebui sa discuti cu un preot. Bine ar fi ca fiecare om sa aiba un duhovnic bun si de incredere caruia sa ii poata impartasii toate ale sale si prin care sa poata primi sfat de la Dumnezeu.

In al treilea rand, ar trebui sa ii spui mamei tale… va fi cu siguranta induiosata de necazul tau si se va oferi sa te ajute cu ce poate.

Si nu in ultimul rand trebuie sa discuti cu mai multe persoane care au fost puse in situatia ta sa poti intelege si alte aspecte pe care tu poate nu le-ai observat.

Daca partenerul tau te iubeste il va iubi si pe copil. Dumnezeu sigur te iubeste si cu atat mai mult pe copil, iar mama se va bucura alaturi de tine in cazul in care alegi sa-l pastrezi…

Printre aspectele care  ar trebui sa aiba rol determinant in luarea deciziei sunt si urmatoarele:

Viata are intotdeauna prioritate. Ea este un dar de la Dumnezeu si nu poate fi  intrerupta dupa bunul nostru plac. Nu e un moft! Nu e nicidecum o joaca.

Viata intima dintre barbat si femeie in afara casatoriei este pacat si ca orcare pacat are consecinte care trebuie asumate! O consecinta a acestui pacat este sarcina alta o constituie bolile cu transitere sexuala . Dintre acestea doua doar una dintre ele ar trebui sa fie considerata un pericol real- boala . Majoritatea bolilor contactate pe aceasta cale pot avea ca si consecinta fireasca moartea iar restul pot genera complicatii care pot pune in pericol viata bolnavului.

Viata intima dintre barbat si femeie in casatorie are ca o consecinta fireasca sarcina, aceasta fiind considerata o binecuvantare de la Dumnezeu. Cum poate fi considerat un copilas nevinovat, prilejuitor de atata bucurie, un pericol atat de mare incat sa fie nevoie sa fie omorat? in conditiile in care singura diferenta este ca nu exista casatorie?

Acesta este desigur un  semn al pervertirii valorilor morale in societatea de astazi. Atat de suciti suntem incat toate le vedem pe dos! Nu mai dorim casatorie- ne ingradeste, nu mai dorim copii sunt un pericol mortal pentru visele si planurile noastre economice si sociale. Toti dorim sa facem ce vrem cu viata noastra, dar daca toti facem numai ce vrem cine mai face si ce trebuie?

Alt aspect este ca acest copilas este intr-adevar un suflet, nou, unic, perfect, deosebit , aparte si irepetabil. Nu va mai exista niciodata un suflet identic cu el; acest bot de lut din pantecele tau este singura lui sansa sa isi manifeste unicitatea. Dumnezeu l-a creat, iar acum e nevoie de tine sa gazduiesti metamorfozarea trupusorului sau . Nu va avea o a doua sansa niciodata . Daca tu il izgonesti distrugandu-i trupusorul va ramane pribeag pentru vesnicie cautandu -si si reclamandu-si pacea si dreptul la viata. Ti-ar place sa afli ca propria ta mama a vrut sa renunte la tine sau chiar a facut demersuri pentru a-si pune in practica planul? Ai judeca-o aspru pentru ca iti place sa traiesti; si mai mult decat atat vrei sa faci ce vrei tu cu viata ta ! Ce ironie! De ce sa nu hotarasca si mama ta ce se va intampla cu tine si implicit cu copilul tau daca tu sustii ca poti face ce voiesti tu cu viata copilului tau !  Nu este normal nu? Nici mama sa ia decizii in ceea ce te priveste nici tu sa ii retezi dreptul la decizie si mai ales la viata a copilului tau!

In ceea ce privesste partea financiara nu iti pot spune decat cere si ti se va da! Nu a fost niciodata om sa fie neajutorat sa ceara si sa nu i se ofere un ajutor!

Important este sa cauti ajutorul la cel care este dispus sa il dea , si il da neconditionat de obicei.

Exista legislatie in vigoare care stabileste acordarea de ajutor din partea statului sub forma de indemnizatie , alocatie si ajutoare diverse …

Exista organizatii non profit care de multa vreme asista atat material cat si sufletesc familiile monoparentale , copiii  orfani si precum si femeile insarcinate care nu beneficiaza de un cadru familial natural si potrivit.

Exita intotdeauna deschisa Biserica , precum si ajutorul celor care constituie trupul ei atat slujitorii bisericii cat si enoriasii acestora.

Cat despre doctori… majoritatea considera acest fapt o simpla operatie, dar avand in vedere ca vizeaza mai ales castigul material ar fi bine sa nu te increzi in spusele lor… pentru ei totul e simplu dar tu esti cea pe a carui piele se face macelul… Iti vor spune poate cu zambetul pe buze : ” Ai sa-ti revii , draguta, nu te teme.” dar eu am scris aceasta scrisoare tocmai pentru a te ruga sa nu ii crezi,  e o minciuna…. nu iti vei mai revenii niciodata la ceea ce ai fost !

Asa ca draga mea gandeste limpede ! cui oare trebuie sa-i pese de soarta copilasului tau,  daca nu tie!

cu durere adanca,

un suflet de mama.

Invitatie

Tuturor celor interesati de progresele pe care le voi obtine in mica mea gradina , si mai ales acelora care au nevoie sa faca schimb de experienta in cera ce priveste gradinaritul la milimetru de curte, cresterea pasarilor de casa pentru utilizarea produselor la intretinerea sau sustinerea traiului in familia personala, si nu numai , va invit sa vizitati   noul meu blog .

Va voi scrie acolo despre flori, despre legume despre ceea ce stiu sau vreau sa stiu in legatura cu agricultura la nivel micro.

Va astept sa aflati noutati  de la mine din ograda.

Bujorul este prin excelenta o planta rustica, cultivat in mai toate gradinile de la tara, este o floare indragita atat pentru miros dar si pentru coloritul ei variat.

O tufa bine intretinuta de bujori va avea un frunzis spectaculos si dupa ofilirea florilor, recomandat fiind sa se indeparteze doar partile ofilite ale plantei lasand tulpinile cu frunze ce se mentin verzi tota vara, pentru a hrani bulbii care arata aproximativ ca cei de dalie doar ca sunt mai alungiti un pic si mai vigurosi…

Este o planta ce iubeste soarele si nu are nevoie de fertilizari chimice preferand ca ingrasamant compostul sau mranita bine putrezita.

Pentru varietatile parfumate care de obicei cresc inalte (unele ating 90 cm) este bine sa se asigure din timp sprijinirea tulpinilor cu boboci deoarece la inflorire se ingreuneaza si se apleaca spre sol.

Va ofer acum cateva imagini din colectia personala de bujori :

DSC00376

bujor

Acesta e primul care infloreste, nu are parfum deloc , nu creste foarte inalt si frunzele sunt de un verde deschis foarte aspectuase.

DSC00397

DSC00413

Acestia sunt albi si au un parfum foarte delicat.

DSC00401

DSC00408

Acestia sunt doua varietati diferite de bujori roz cel de sus e mai simplu, iar cel de jos mai batut si de altfel cel mai parfumat dintre toti.

Iar acum cel pe care il iubesc cel mai mult si face in fiecare an cca. 20-30 de flori in aceeasi tufa .Este de altfel foarte delicat si pana acum nu am indraznit sa il deranjez am o singura tufa dar e minunat:

DSC00398

DSC00412

Sper ca am reusit sa va trezesc interesul si sa va determin sa cultivati si dumneavoastra aceste splendide opere de arta ale lui  Dumnezeu.

Stanjenei

Cu un parfum delicat si de o eleganta deosebita stanjeneii ( iris germanica, iris sibirica) sunt flori de gradina care dau o mare satisfactie cultivatorilor si iubitorilor de flori, rezistente la frig dar si la caldura, prefera soarele si solurile bine drenate. Se gasesc intr-o multitudine  combinatii si nuante de culori si dimensiuni, merita sa fie luati in consideratie la amenajarea unei gradini. Pentru a prelungi inflorirea se indeparteaza inflorescentele ofilite.

Infloresc de primavara devreme pana la inceputul verii si sunt o bucurie:

21

DSC00372

DSC00373

DSC00416

DSC00430

Imi cer scuze pentru calitatea imaginilor si nadajduiesc sa reusiti sa va bucurati de frumusetea lor…

Noapte. Copiii dorm iar eu şed in fata unei farfurii cu placinta de branza cu marar, la care ma gandeam de vreo cateva luni  si nu mai ajungeam sa o fac…

O privesc cu pofta , mai gustasem putin inainte la masa de seara impreuna cu copiii,  dar o inghitisem pe fuga fara sa ma gandesc macar cat de aproape imi e copilaria in care bunica o facea destul de des iar eu o savuram cu pofta de copil cuminte si mancacios…

Acum o privesc cu luare aminte… desi arata fantastic, nu seamana cu cea pe care mi-o amintesc, dar gustul e acelasi… ingredientele le stiu pe dinafara… Ma intreb zambind daca ar trebui sa mai mananc la ora asta tarzie , dar nu pot rezista ispitei si obosita fiind profit de mica pauza sa mai stau jos, caci mai am inca treaba…

Infig furculita si gust…splendid…

Dintr-o data se aude un zbieret disperat ca de greiere gâtuit care se apropie din ce in ce mai tare …

Sar ca arsa, si data fiind ora tarzie ma opresc in fata usii de la bucatarie fara sa o deschid si scrutez intunericul ca sa ma dumiresc despre ce e vorba… tiptil, prevazator si atent apare motanul Grila (Tigrila, de fapt) cu ceva tipator in bot… Ma intreb daca e pasare sau liliac, sau ce jivina o fi de face asa un taraboi din gura… Realizez ca e o pasare mica si ies sa vad daca o mai pot salva…

O tinea tacticos de partea din spate iar biata de ea, vie fiind, tipa cat o tinea gura.

Incerc sa ii distrag atentia …pis pis pis… si ii arat mana iar el prostutul lasa pasarea terorizata jos si adulmeca mana .Insfac puiul grabita si intru cu el in casa lasand de data aceasta animalul nauc, total zapacit de disparitia subita a prazii delicioase.

La lumina becului ma priveau doi ochisori negrii de pui de vrabie cu cas la cioc… nu cred ca a avut inca vreo lectie de zbor… O sucesc pe toate partile si constat ca e intacta- la inventar doar cativa fulgi lipsa… sta nemiscat cu gherutele adanc infipte in deget , fara sa scoata un sunet. Il mangai pe cap cu degetul si nu se misca , nu clipeste, nu se zbate… ma gandesc ca e in stare de soc si il bag cu atentie intr-o manusa de bucatarie din prosop, puiul nu da semne de neliniste, continua sa stea nemiscat parca paralizat …

L-am pus la cald gandind ca maine il voi elibera in apropierea cuibului si cu siguranta ca parintii vor veni sa il ia cand il vor auzi tipand…

Pisicul ma priveste cu subinteles pe geamul de la usa … Ma simt vinovata ca i-am luat cina de sub nas si ies la el cu o lingura de placinta, cand ma vede ca il chem sa ii ofer de mancare, toarce recunoscator si mananca cu pofta. Cu siguranta ca puiutul era mai gustos dar nu da semne ca ii pasa…

Ma intorc pe scaun in fata placintei dar nu mai am acelasi entuziasm… pana la urma decid ca o voi manca maine, caci e cu adevarat tarziu pentru orice fel de mancare…

Intr-un fel imi pare rau ca pisicile trebuie sa manance pasari… ma gandesc cu tristete ca in curand voi avea puisori de gaina si boboci si va trebui sa ii pazesc strasnic … de iscusitul vanator….

Va  postez aici cateva imagini pe care doresc sa le impartasesc cu voi:

4

Acesta a fost caisul care acum arata cam asa:

dsc00356

…acum un visin…

dsc00328

si piersicii care sper ca acest an vor avea cateva piersicute…

22

Acum va prezint o superba crenguta de cires si va las sa va imaginati dumneavoastra cum arata tot pomul:

31

…mai departe adorabile flori de mar:dsc00343

…si ultimele dar si cele mai delicate … de gutui:dsc00344