Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for noiembrie 2008

Voi scrie aceasta reteta pe care am incercat-o si eu si pe care am luat-o dintr-o carte cu retete de post:

Se folosesc urmatoarele ingrediente:

-4 cesti apa;

-1pachet margarina;

-1 ceasca zahar;

-40 g. drojdie de bere

-1 lingura coaja rasa de portocala sau lamaie;

-1pliculet vanilie (eu am pus doua);

-1 lingurita scortisoara;

– 1 lingurita sare;

– faina cat cuprinde.

Pentru umplutura se folosesc:

– 400 g. gem;

-1 ceasca nuci taiate marunt;

-2 linguri cacao;

-2 lingurite esenta rom.

Se framanta din ingredientele de mai sus un aluat de consistenta potrivita, avand grija ca drojdia sa fie dizolvata separat in apa calduta.Se imparte in 4 parti aluatul si se intind pe rand foi de i cm grosime. Se intinde pe toata suprafata foi umplutura se ruleaza foaia si se aseaza cei 4 cozonaci intr-o forma, suficient de mare, bine unsa. Se ung cu pensula pe deasupra cu apa dulcesi se presara zahar tos sau susan. Se pun direct la cuptor, la foc potrivit, 50 de minute. Se serveste cald.

Eu l-am facut de mai multe ori si ai mei l-au mancat cu pofta dar am o singura mentiune trebuie avut grija ca aluatul sa nu fie tare si sa se framante foarte bine ca la orice cozonac. Pofta buna!

Voi reveni si cu o a doua reteta de cozonac dospit de aceasta data, cand voi mai gasi cateva momente libere.

Read Full Post »

Dragele mele mamici, si sotii mai ales, cauzele reale care se ascund sub aceste efecte pe care noi din neatentie le identificam ca si probleme in sine sunt doua in opinia mea: pentru efectul cel mai suparator si anume raspandirea bolilor contagioase de orice tip sunt de vina in primul rand parintii care sunt in mare parte ignoranti in ceea ce privesc bolile, simptomele si raspandirea lor( o mamica cu pretentie de la clasa de la mine imi spune azi zambitoare si evidentiat alarmata „vai , ai auzit ca avem raie ?” da zic raia ca raia dar mai rau ar fi sa luam scarlatina! si ea-mi raspunde ca „o floare ” pai ce nu sunt din aceasi familie tot aia ie!” Nu , zic eu chestia cu scarlatina e mai grava ca poti face… reumatism am mai vrut eu sa-i explic dar ea vizibil neinteresata imi raspunde indepartandu-se „A, da … ce chestie.”)
Deci nu faceam referire la voi dragele mele cand ma gandeam la inconstienta unora care nu numai ca nu cunosc problema dar nici macar nu vor sa afle sau sa actioneze intr-un fel… Ei nu intentioneaza sa ii aduca pe copii bolnavi la scoala , lor nu le pasa… . In al diolea rand sunt de vina si educatoarele si invatatoarele care nu stiu ce se intampla cu copiii care lipsesc si mai ales cand afla de existenta unor astfel de boli nici macar nu anunta parintii celorlalti copii.
Si cauza cea mai importanta care genereaza aceasta problema aparent de nerezolvat si care ,de altfel este cauza tuturor grijilor noastre dragelor este conceptia schimonosita, rasturnata si desacralizata despre viata in familie, pe care noi „crestinele „o avem multumita mostenirii parintesti si a lumii dezaxate in care traim.
Si am sa o spun acum desi as fi dorit sa o dezvolt dint-un alt unghi de vedere mai documentat, adevarata cauza este faptul ca noi femeile zilelor noastre am iesit din ascultare… da, da, din ascultarea fata de soti si cel mai tragic, din ascultarea fata de Dumnezeu… Oare nu suntem noi povatuite si randuite de Domnul sa ne ocupam de casa si de copii? Precum citim si la Apostolul Pavel in Epistola sa catre Tit:”Batranele… sa le invete pe cele tinere sa-si iubeasca barbatii, sa-si iubeasca copiii si sa fie cuminti, curate, gospodine, bune, plecate barbatilor lor, asa incat cuvantul lui Dumnezeu sa nu fie defaimat”. In ziua in care femeia a parasit caminul si s-a dus la serviciu si-a semnat sentinta la nefericire, la vesnica grija , la batjocura din partea barbatului pe care il concureaza in castigarea banilor, si a copiilor pe care nu mai este in stare sa ii ingrijeasca cum se cuvine.

Cate dintre dumneavoastra nu esuati seara pe canapea cand ajungeti acasa de la munca! dar sa mai adaugam si 2-3 copii, mancare, vase ,rufe, lectii, sotul care vine seara obosit sau nervos ca sefa il freaca la ridiche sau ca o neroada de femeie i-a taiat calea cu masina de era sa faca accident… Si ne gasesc asa esuate…, intunecate si pline de nervi… si totusi iubirea si respectul lor ni se cuvine! Ca sa nu mai vorbim ca unele dintre noi mai si sarim cu gura pe ei ca nu ne ajuta cu nimic… ca trebuie sa facem noi totul!?!
De aici mai departe e usor de ghicit…certuri, discutii, divorturi copii parasiti, neglijati care ajung de esueaza si ei in fata televizorului si al calculatorului sau si mai rau in anturaje periclitandu-si viata.

Caracatita isi intinde tentaculele ei peste tot : casa e un dezastru sau in cel mai bun caz numai un loc de pus capul sa dormi, cel mai ades o povara insuportabila…; copii care incotro: la crese, gradinite si scoli cu program prelungit plini de boli, indopati cu medicamente dar „imunizati” … imunizati la ce? la lipsa parintilor, la neatentia cu care li se serveste masa sau sunt culcati la pranz… imunizati la lipsa de dragoste de care sufera pana le trece … se calesc spunem noi… devin independenti se bucura cei care ne invata ca e foarte bine asa si ca e perfect normal sa se descurce singuri, pregatindu-se de zor pentru democratie…

Si inca un tentacol otravit de caracatita sugruma mintea femeii de acum plina de griji si nemultumire, nefericita si obosita -televizorul- evadarea in lumea siropoasa si impaienjenita a telenovelelor fara sfarsit, pline de barbati chipesi si galanti la care viseaza cu ochii deschisi…. dupa care merge la serviciu unde nauca intre nesuri si cafele rade strident la glumele indecente ale colegilor, care profita, de parca n-ar fi de ajuns de „nefericirea „ei si o mai invita si la o bere in barul de vis-a-vis, astfel femeia muncitoare isi pierde continuu controlul dar se simte mereu la comanda strigand , tipand si vociferand ca nimeni n-o aude si n o mai intelege …

Sau poate nu e fana de telenovele dar vrea sa faca cariera si atunci orice amanunt de tip familial( sot, copil, familie) dispare, se pulverizeaza in desfasurarea de forte care are loc pe campul de bataie unde ea femeia fatala desteapta si frumoasa… ii face praf pe eventualii adversari masculini care indraznesc sa i se opuna… si ajunge pe la vreo 30 de ani dupa masterate si specializari multiple SEFA… si privind in jur se trezeste singura, fara familie , fara copii, neimplinita si in final nefericita… Care dintre aceste femei va putea beneficia de respectul si dragostea unui barbat? Ca de prima categorie le e sila si de a doua le e frica… Ce sa mai vorbim de ascultare… am fi de rasul lumii!

Oare nu a zis Apostolul Pavel:”Femeile sa se supuna barbatilor lor precum Domnului; pentru ca barbatul este cap femeii asa cum Hristos ii este cap Bisericii, El Mantuitorul Trupului.Dar asa cum Biserica I se supune lui Hristos, tot astfel si femeile sa le fie intu toate barbatilor lor.” Bine, bine veti spune dar ce fel de ascultare… Si eu va spun ca nu intru nelegiuire desigur ci spre fapte bune, spre milostenie si iubire de Dumnezeu. Ascultarea femei fata de barbatul ei se concretizeaza, zic eu, in implinirea datoriei de sotii iubitoare, de mame grijulii in ingrijirea pruncilor si mentinerea si infrumusetarea caminului, in rugacuine si smerenie in respect fata de soti, in rabdare si toleranta si chiar si in simpla acceptare a hotararilor luate de acestia carora Domnul ne-a incredintat, dragele mele cu copii cu tot, caci se spune:” capul familiei este barbatul dar sufletul ei este femeia”… Si daca aceasta este ascultarea noastra sa ne iubim sotii si copii si caminul nu vom fi nefericite caci Domnul ne-a randuit rasplata pe masura, poruncind prin gura apostolului: „Barbatilor iubiti pe femeile voastre asa cum si Hristos a iubit Biserica si pe Sine S-a dat pentru ea ca s-o sfinteasca , curatind-o prin baie de apa intru cuvant, ca s-o infatiseze Siesi Biserica slavita fara sa aiba pata sau creturi sau altceva de acest fel, ci sa fie sfanta si fara de prihana.” si mai departe „pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup”. Deci dragostea si aprecierea barbatului care isi va gasi sotia implinind ascultarea o va sfinti pe aceasta dandu-i sansa la mantuire caci asa cum copiii vor fi ceruti din mana parintilor lor tot asa si femeile vor fi cerute din mana barbatilor carora le-eu fost incredintate spre ascultare prin Taina Cununiei. Ascultarea inseamna iubire fata de sot si din iubire sa-l faceti sa vina cu drag acasa totul sa fie in randuiala si noi sa fim calde , blande si vesele asa cum dragostea ne face sa simtim… Si nu cred ca exista pe lume femeie sa implineasca datoria ascultarii dupa invatatura crestina si sa nu se bucure de dulceata ascultarii sotului de ea prin iubire si devotament pentru ca nici unul nu apartine siesi ci celuilalt… Caci aceasta ascultare este insasi IUBIREA care”rabda ndelung; iubirea se daruie , ea nu se invidiaza ; ea nu se trufeste, ea nu se ingamfa ; ea nu se poarta cu necuviinta nu-si cauta pe ale sale , nu se intarata , nu tine-n seama raul, nu se bucura de nedreptate, pe toate le rabda; iubirea niciodata nu se trece”.

Dragelor sa il rugam cu ardoare pe Dumnezeu sa ne dea puterea se devenim FEMEI CRESTINE si sa dam exemplu fiicelor noastre ce inseamna ascultarea ca deprinzand-o de mici si obisnuindu-se cu ea sa poata da roade vrednice de viata crestina…

Read Full Post »

Ei bine dragii mei aceasta ar fi o intrebare ciudata pentru anii copilariei mele cand imi aduc aminte ca in afara de niste banale raceli nu prea existau epidemii de boli prin scoli, sau mai bine zis si daca erau diverse cazuri contagioase datorita imunitatii bune pe care ne-o permiteam cu totii nu prea le faceam sau daca era ceva serios se inchidea scoala si ii timetea pe toti copii acasa. Va aduceti aminte desigur, cei din generatia mea de Cavit sau de calciu granulat, se gaseau si isi permiteau parintii sa le administreze copiilor asa ceva, iarasi imi aduc aminte de 9-Vita sau de Multivita -praful galben din cutiile albastre si rotunde de metal erau pe atunci foarte bune si relativ ieftine si mai ales destul de eficiente . Unele se gasesc si acum dar nu stiu daca sunt la fel de sanatoase si daca isi mai poate permite oricine.

Dincolo de toate acestea acum avem si poluarea care si-a ascutit coltii si musca adanc din organismele fragede hranite cu e-uri, pesticide sau plastice . Ce putem spune despre copiii nostrii? pacat ca nu s-au nascut odata cu noi sau si mai bine inaintea noastra…

Dar sa revenim la subiectul nostru caci la aceasta vreme din an este tare arzator.

Cred ca fiecare dintre voi care aveti copilasi la scoli sau gradinite, ati avut surpriza sa constatati cum masa educatoarelor, asistentelor de gradinita si a invatatoarelor se umple cu sticlute de siropel direct proportional cu adaugarea zilelor de iarna… Bineinteles ca uni dintre dumneavoastra v-ati scandalilizat desigur in momentul in care in clasa de gradi e mai ceva ca intr-un salon de spital: toti copiii stranuta , tusesc, le curge nasul sau au bubite pe ei. Educatoarea face pe asistenta si le da siropele ca o fata cuminte, iar parintii se pot duce linistiti la serviciu sau acasa pentru ca copilasul lor este „bine ingrijit”.Acestora din urma le spun dormiti dragi parinti pe o ureche si duceti-va copiii bolnavi in colectivitate ca sa nu fie numai ai vostri indopati cu antibiotice ci si ceilalti copilasi saracii ca tot e iarna si e post sa le dam deci siropuri sa manance pe paine… .

Ceea ce este cel mai grav este ca totul este trecut sub tacere si chiar daca ai sansa sa nu fi fost in clasa cand a izbugnit epidemia, daca vi totusi nimeni nu spune nimic… Afli probabil, daca afli si nu te pocneste boala pana atunci, de la o mamica necajita proaspat iesita din spital…

Cei care cititi aceste randuri probabil ca nu procedati asa si cu siguranta ca nu sunteti de acord cu aceasta practica… . Eu consider lipsa de responsabilitate si de-a dreptul inconstiienta sa duci un copil bolnav in colectivitate, indiferent de boala. Cum poti sa ignori ca printre cei prezenti acolo pot fi si copii cu probleme de sanatate mai speciale a caror parinti fac echilibristica ca sa evite complicatiile si administrarea de antibiotice, unde mai pui ca pot fi si copii cu boli ca astmul bronsic care fac o criza din simpla raceala… . Dar ia mai ganditi-va ca acesti copii au si ei mamici sau surori care pot fi insarcinate si carora le pot transmite cu usurinta toate bolile lor… .

Cu toate acestea, sfidand bunul simt si cea mai elementara preocupare pentru aproapele nostru, in ideea babeasca si preconceputa ca „lasa draga sa faca copilu toate bolile acum ca sa nu le faca mai tarziu” unii parinti isi aduc copiii vizibil bolnavi in colectivitate ignorand faptul ca nu toti copiii fac forme usoare ale diverselor boli din copilarie, sau chiar a banalelor raceli. A crescut alarmant numarul de cazuri de complicatii datorita imunitatii scazute si multitudinii de virusi existenti. Aceasta observatie este valabila si pentru parintii care, desi au in casa copil bolnav de boala contagioasa isi aduc ceilalti copii aparent sanatosi la scoala si gradinita…

Iata ce boli bantuie prin „institutiile” de invatamant mari si mici de pe la noi: hepatita virala, scarlatina si poate n-o sa va vina sa credeti raia .Ei bine da, acesta boala de poveste a fost diagnosticata la surioara unei colege de-a baiatului meu de la a I-a, desi colega e suspecta si ea a continuat sa vina la scoala pana cand mamica unei alte colege fiind in spital cu baietelul suspect de hepatita ne-a anuntat prin bunica sa fim atente ca a intalnit-o pe impricinata cu raie in spital…Noi ne-am agitat putin si doamna invatatoare a solicitat celei ce aducea copilul suspect de boala sa nu il mai aduca pana nu vine cu rezultatele de la analize. Si ma mai intreb oare de ce imi doresc ca ani vietii mele in loc sa o ia inainte spre mileniul trei sa se intoarca la 180 de grade si s-o tuleasca inapoi spre 1900…

Probabil exista persoane care vor zice ca exagerez, dar inchipuiti-va o casa cu trei copii din care doi au o sanatate delicata si sunt si plurialergici cum ar putea sa reactioneze un parinte cand vade ca altii considera cu nonsalanta ca o mica raceala nu e mare lucru … si ca „ce daca sunt bolnavi asa se imunizeaza” … Intreb eu ca o nestiutoare oare exista in lumea asta vreun program de imunizare ce prevede administrarea de antitermice , antibiotice si sirop de tuse?

Inchei prin a va intreba , cred eu retoric : Exista oare o rezolvare la aceasta stare de fapt? si din pura curiozitate voi cu ce boli va confruntati la gradi sau la scoala?

Read Full Post »

dsc00004

Read Full Post »

Prima bruma

bruma11

bruma2

Read Full Post »

cadoul-meu

Read Full Post »

La multi ani!

7
Dedic acest modest buchet de flori de curte tuturor vizitatorilor acestui blog ce poarta numele Sfintilor Arhangeli Mihail si Gavriil

Read Full Post »

Astazi Biserica praznuieste Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil si pentru ca la noi in casa este o sarbatoare deosebita astazi am avut parte de o surpriza deosebita . Cei mici ai mei au decorat toate usile cu stegulete pictate:08111

mi-a facut o deosebita placere chiar daca trebuie sa plec capul ca sa trec pe sub ele…

081111

Lucrurile simple ofera cele mai mari bucurii…

Read Full Post »

O lectie

Probabil ca multi dintre noi s-au trezit uneori nemultumiti de propria existenta, dar nu ma refer aici la acele prefaceri sufletesti in care te gandesti la tine insuti ca la un pacatos si te perpelesti ca, din oarece neputinta nu poti avansa in credinta… Acesta este de obicei o nemultumire folositoare …. ci voiam sa aduc in discutie acele aspecte zilnice pe care le constati fara sa te gandesti cumva la sensul si esenta lor… De exemplu bunaoara, am constatat si nu o data , ca curtea pe care o am e vesnic plina de buruieni, ca usile de la camere sunt toate strambe, ca soba scoate fum in fiecare seara si trebuie sa aerisesc indelung, sau ca trebuie sa folosesc dusul in loc sa umplu cada cu apa cand fac baie…. si usa de la bucatarie care nu mai are clanta functionabila( desi e din termopan) sau cum ar putea sa imi fie oare pe plac pardoseala din bucatarie care e in panta si orice lichid care curge pe jos ajunge, inevitabil, datorita gravitatiei sub dulapuri in cazul in care nu sunt mai rapida ca el si il sterg… si cate si mai cate astfel de lucruri care ajung sa te scoata din sarite si se te enerveze uneori chiar foarte tare alungandu-ti si urma de pace pe care o ai .

Acum ar trebui, ca sa realizati aspectul problemei, sa va marturisesc ca: curtea are de fapt aproape o mie de metri si ca de fapt casuta e pe doua nivele, ca are nu una, ci doua bai si ca are in totalitate aproape 180 de metri suprafata locuibila… Ei bine veti zice dar e vorba de o gramada de spatiu! Corect.

Cand traiesti intr-o curte de ani buni, cand construiesti o casa care creste o data cu tine, o data cu copiii tai odata cu nevoile tale, inveti sa te obisnuiesti cu ea ca si cand ar face parte din tine si nu mai constientizezi dimensiunile (desi ai locuit odata in cutia de chibrituri, ce repede se uita!), nu mai vezi binecuvantarea ca si cand toate acestea ti s-ar cuveni si e normal sa le ai si devi astfel din om miluit si binecuvantat de Dumnezeu –om normal, preocupat in totalitate de neajunsurile zilnice.

Trebuie sa va marturisesc ca am inceput sa vad ceea ce am, la adevarata dimensiune abia atunci cand am cautat sa pun un pret. Aceasta a fost pot spune operatia magica -sa evaluam cat valoreaza casa si terenul.

Evident ca dincolo de orice cifre am constatat ca orice valoare ar fi aleasa nu poate cuprinde multimea de sacrificii si eforturi depuse pentru achizitionarea si dezvoltarea acestei proprietati si stupoare : oglindindu-ne in ochii rotunjiti de surprindere si incantare ai agentilor imobiliari si mai ales al potentialilor clienti ne loveste o idee… mai dar ce mult teren… da ce mare casa… avem … dar cati trandafiri in gradina!

Un mic scurt circuit s-a produs in sistem si parca nu mai sunt la fel de sigura ca ar trebui sa vand tot ce am pentru o idee... si apoi mandria mea de proprietar isi incerca subtil coltii pe o margine de inima… ai muncit atat… si acum dai cu piciorul … daca nu vei mai putea obtine echivalentul acolo unde vei pleca? Depinde de idee, incerca sa se opuna timida ratiunea pentru care lucrurile sunt simple … 1 cu 1fac 2 … vinzi aici si iei acolo…

Si totusi nici despre asta nu este vorba desi e foarte greu sa treci peste aspectul material al problemei…

Zilele trecute mi-a scos Dumnezeu in cale o femeie, tocmai atunci cand cugetam ca sunt nefericita ca nu s-a materializat dorinta noastra de a ne muta si ca nu sunt foarte sigura ca vreau sa raman aici definitiv… Aceasta nemultumire ma face uneori sa fac abstractie de ceea ce am si sa privesc doar ceea ce nu am realizat inca…

O femeie tanara , la vreo treizeci si ceva de ani zambitoare si de o blandete deosebita… Intram in vorba si destul de curioasa din fire cum sunt, aflu repede ca are un copilas mititel si ca nu sta prea departe de mine Avem o discutie foarte placuta si parca ceva din firea ei ma face sa o indragesc pe loc… Afland ca am trei copilasi ea imi spune ca nu i-ar strica oarece sfaturi… Conchidem ca trebuie sa ne mai vedem si dupa mai multe conversatii la telefon o invit la mine in vizita….

Zis si facut. Cand vine si intra in curte o vad uitandu-se cu sfiala in jur, ma intreaba daca toata curtea e a mea iar eu mirata raspund ca si cand asta ar fi ceva de la sine inteles ca da bineinteles ca este … si mai stai cu altcineva, familia adica? mai intreaba ea minunandu-se vizibil… La care eu raspund cu un zambet sadisfacut ca stau singura doar cu sotul si copiii… Intrebarile ei precum si adjectivele atribuite proprietatii mi s-au parut aproape indreptatite… pentru orice persoana care nu ma cunoaste si nu m-am silit sa ascund farama de mandrie care considera ca toate aceste lucruri sunt obisnuite, normale si nu au o importanta prea mare … Intram in casa si asezata pe canapeaua din sufragerie , curiozitatea ma impinge sa iscodesc tanara femeie despre situatia ei… Ceea ce a urmat a fost o experienta ingrozitoare . Imaginati-va ca dormiti un somn dulce de dimineata si cineva va arunca o galeata de apa rece in cap- cu tot cu galeata!

Tu unde locuiesti? o intreb zambind… si ea tot zambind imi spune stii noi locuim cu chirie… Ma simt deodata stingera si insist sa aflu amanunte ca si cand nu era de ajuns ceea ce simteam deja. Aflu ca din timpul facultatii de fapt dinainte sa se casatoreasca statea cu chirie si apoi dupa ce s-a casatorit tot cu chirie a stat, caci si ea si sotul nu sunt de aici. Ca la nasterea bebelusului au hotarat sa se mute la parintii ei dar inundatiile au distrus o parte din gospodaria acestora si planul a cazut; asa ca se chinuie cu copilul sa stea cu chirie pe moment intr-o casa de paianta demolabila si care urmeaza cat de curand sa fie daramata de proprietarii care vor sa elibereze terenul pentru o noua constructie si ca au gasit ceva in alta parte dar nu au sobe , nici apa trasa, nici bucatarie sau baie… dar nu e nimic ca or sa se descurce ei cumva… si ca oricum proprietarii nu vor sa le faca contract de inchiriere pe un termen mai lung, dar poate totusi vor obtine o viza de flotant pana la urma (dupa atatia ani !) Ca traiesc din doua salarii de profesor si nu orice fel ci de religie si ca in fine desi e greu reusesc sa nu dispere….

Ganditi-va o clipa la felul in care m-am simtit ascultand aceasta mica descriere scoasa aproape cu clestele din adancul inimii ei de mama si sotie crestina care a uitat ce inseamna acasa; care a uitat ce inseamna siguranta zilei de maine in care chiar daca ploua sau ninge ai deasupra capului un acoperis care nu cade… si daca n-as fi stiut ce inseamna casa de paianta si cum e sa faci mancare la minus zece grade celsius si sa te incalzesti cu economie la un calorifer amarat, poate nu m-as fi simtit ca un stapan de sclavi din telenovele… In acele momente binecuvantate m-am simtit vinovata pentru tot ceea ce aveam si nu cred ca pot descrie in cuvinte cum intr-o clipa s-au rostogolit in memorie toate discutiile, toate nemultumirile, toate ofurile mele cu privire la casa si la curte si la tot… cum ma ardeau propriile cuvinte rostite cu atata nepasare de la venirea ei la mine… Ma simteam bolnava si as fi vrut sa plece dar stiam ca boala trebuie vindecata asa ca am hotarat sa imi revizuiesc atitudinea si i-am spus ca tot ce am obtinut cu voia lui Dumnezeu. Daca pana atunci nu reusisem in ciuda stradaniilor sa gasesc valoarea reala a acestei case realizez acum ca valoarea este inestimabila… de ce ? nu pentru ca e mare, nu pentru ca e dotata cu cele necesare unui trai bun, nici macar pentru ca am investit in ea munca, timp si energie ci pentru ca ea constituie un camin, este casa in care am devenit o familie; este casa in care s-au nascut copii nostrii; este locul in care Dumnezeu ne-a auzit rugaciunile… Realizez intr-o fractiune de secunda ca ceea ce am, tot ce am: de la cel mai mic fir de iarba pana la varful acoperisului nu e o simpla proprietate ci este un dar, ce mi-a fost daruit si simt in final ca nu am nici un merit si nu sunt proprietara asa cum ma credeam ci doar administrez temporar ceea ce mi s-a incredintat pentru a trai asa cum consider eu ca este decent… In aceasta noua lumina realizez cat de gresit privim de fapt lumea aceasta pe care Dumnezeu a creat-o in totalitate, si pe care o poseda in totalitate. El si numai El este stapanul ei, iar noi suntem tocmiti doar sa o folosim cu intelepciune pentru inmultirea Harului lui Dumnezeu . De fapt lumea cu tot ce are ea, fie ca e vorba de bani, de lucruri, de proprietati sau de hrana, e talantul pe care noi il administram si trebuie sa-l punem in lucrare… nu sa il ingropam in buzunare si conturi in banca…

E atat de greu sa ne amintim uneori, prinsi fiind in vartejul grijilor zilnice ca dincolo de ziduri, poate la nici doi pasi de noi, se afla altii care sufera mult mai mult si care poate nu isi vor pierde mantuirea pentru o usa stramba sau pentru o clanta stricata….suntem atat de inlantuiti de dorinta de a poseda totul… de a stapanii cat mai multe, si mai bune . Ma doare acum ca viata mea s-a concentrat atat de mult in jurul verbului a avea … Elibereaza Doamne pe toti robuii tai de aceast pacat si invata-i drumul spre a darui

Read Full Post »