Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘stiri proaspete’ Category

cadoul-meu

Read Full Post »

ia karata neamule…

Intr-o societate de consum este evident ca orice lucru poate deveni obiect de vanzare si evident orcine poate deveni o tinta pentru comercianti… .Dar cea mai vulnerabila tinta raman copiii. Imaginati-va ce cruzime este aceea sa pui un copilas de peste 5 anisori si chiar daca are 7 sau 8 sa aleaga si sa discearna ce e bine si ce nu pentru el .Cu siguranta veti spune ca este o aberatie si ca la aceasta varsta nu se poate pomeni de asa ceva si ca de aceea a lasat Dumnezeu parinti copilului pe pamant ca sa poata sa faca aceste alegeri timpurii in locul lui.

Ei bine iata un nou exemplu de reclama agresiva. Nu este poate ceea ce va imaginati dar este menita sa speculeze fantezia si inclinatiile copiilor din generatia aceasta fascinata de desenele manga sau cum le mai spune acelora cu samani, magi, roboti interstelari si maestrii de toate categoriile care se gasesc din plin pe canalele de desene animate .

Ma grabeam spre scoala sa iau baietelul acasa si in apropiere vad doi tineri cam pe la 25-30 de ani care cauta sa intre in incinta scolii. Ca o mama grijulie ma uit cu atentie la ei caci era foarte usor sa iti dai seama ca sunt straini dupa tinuta si mai ales dupa atitudine. Dupa locul in care s-au oprit am inteles ca voiau sa ajunga la gradinita .Mi-au trezit curiozitatea de-a binelea avand in vedere ca e foarte usor sa reti cam care sunt parintii si bunicii copiilor ce vin in localul scolii si gradinitei… fiind foarte putini romani aproape ca ne cunoastem unii pe altii si in sat e mai usor sa recunosti fetele oamenilor pentru ca le intalnesti mai des… N-am vrut sa par indiscreta si mi-am vazut de drumul meu. Cei doi domni nu reuseau sa gaseasca intrarea asa ca au aparut mai tarziu … intrand in hol s-au indreptat hotarati spre una din cele doua clase de elevi existente (exact la cls. I) Au ciocanit si au chemat-o pe doamna invatatoare ;au soptit ceva si doamna le-a deschis usa clasei si au intrat in clasa .In acest moment am banuit ca era vorba de reclama la ceva… dar ce ? Cele cateva mamici care asteptau copiii ramasera cu gura cascata nestiind ce se intampla… In doua trei minute clasa se aude explodand si cei doi ies zambind aparent multumiti… si se indreapta spre cele doua sali de gradinita care se aflau pe culoarul celalalt.

Misterul lua sfarsit in clipa in care usa clasei se deschise si odraslele sub forma de gramada erupsera ca un vulcan strigand fiecare pentru mamica lui mamiii…..mamaie…stiii o sa facem Karate.Strigau si sareau ca niste mingii in toate partile. Deci asta era… Venisera sa-si faca reclama pentru cursul de karate si sa-i convinga pe copii(daca mai era nevoie) sa le ceara parintilor sa-i lase la karate…Asadar ei , cei mici hotarau ce vor…Nu inteleg de ce nu ne-au spus noua parintilor doar, si noi sa hotaram in cunostiinta de cauza ce vom face mai departe si unde mai pui ca primul antrenament e chiar azi la 18 dupa amiaza in sala de sport (mentionata de mine in alt articol) a scolii mari din comuna.

Am sunat de curiozitate la unul din numerele de pe fluturasul pe care l-au impartit copiilor si cel ce a raspuns cu mare amabilitate a tinut sa imi spuna ca ar fi bine sa vin macar la primul antrenament sa vad daca ii place copilului si apoi sa vad… poftim educatie pai ce conteaza daca ii place, daca nu ii este de folos am primit asigurari ca nu vor fi agresati si ca nu vor fi lasati sa se bata singuri intre ei… ci vor invata doar notiuni de autoaparare … in fine am intrebat stilul predat si am primit raspunsul… cu alta salba de asigurari si lucruri de bine am multumit si am raspuns ca voi hotara impreuna cu sotul meu ce vom face avand in vedere ca si el a practicat acest sport si stie despre ce e vorba.

Acum se pune problema daca e ok ca si copilul tau sa faca astfel de exercitii… fie si pentru disciplina…

Aici la noi in comuna nu se face nimic, ma refer la activitati extracuriculare, nici sport, nici muzica, nici limbi straine, nimic. Orice activitate e binevenita mai ales pentru cei care nu isi permit, nici financiar dar nici din punct de vedere a posibilitatii de deplasare ca mine…Problema este ca tocmai la aceasta activitate am retineri extraordinare sa il las…De ieri dupamasa de cand a aflat ma bate intruna la cap, sa il las si sincer inclin spre a nu il lasa sub impresia puternica pe care mi-a dat-o lectura cartii Parintelui Serafim Rose Ortodoxia si Religia viitorului…pe care o recomand din tot sufletul pe aceasta cale sa o cititi inainte de orice alta carte.

Am discutat cu sotul meu si el parea tentat de posibilitatea ca cel mic sa faca ceva organizat si trebuie sa recunoastem ca acest sport e vestit pentru disciplina, dar ramane intrebarea se potriveste el cu spiritul nostru romanesc se poate regasi un prunc care este indrumat sa urmeze pe Hristors in aceasta disciplina fizica extrem de stricta, poate face el diferenta intre ce sa adopte si ce sa respinga din ea din punct de vedere ideologic si spiritual sau va fi acaparat si posedat de ea… si iar ideea ca suntem inconjurati de anumite pericole fizice in ziua de azi este o realitate…si ca un post scriptum majoritatea copiilor de o anumita etnie vor merge toti la sala mai de moft mai de nevoie daca se bat macar sa stie s-o faca mai cu sport.

Va invit sa va spuneti parerea poate ma dumiresc si eu ce sa fac….

Read Full Post »

Daca m-ar fi intrebat cineva pana azi ce parere am despre acest lucru desigur as fi raspuns ca e ceva extraordinar de care fiecare copil trebuie sa-si aduca aminte …

Azi insa practica a batut irevocabil teoria idilica despre cum ar trebui sa fie prima zi de scoala pentru orice bobocel.

Evident ca pregatirile pentru acest eveniment incep aproape din vara cand parintii precauti pompeaza entuziasm in urechile ciulite ale viitorilor bobocei, si se accentueaza in ultima saptamana de vacanta, culminand cu seara dinaintea primei zile de scoala .

Bineinteles camasi scrobite, uniforme, ghiozdane, penare, culori, caiete, acuarele, plastiline, creioane, ascutitori, carnetele de note si blocuri de desen, zboara de pe rafturile magazinelor cocosand spinarile boboceilor si umpland de bani grei un lant intreg de afaceristi care producatori care comercianti si mai ales intermediari …. In toata aceasta efervescenta se observa oarecum importanta evenimentului pentru care se fac pregatirile .Copiii fascinati de mirajul copertelor si multitudinii de oferte bombardeaza cu pretentii pe bietii parinti care, daca fac greseala fatala sa ii ia la cumparaturi trebuie sa se execute si sa implineasca doleantele micilor consumatori . Nu va minunati ca asa li se spune, iar daca nu stiti copiii dumneavoastra sunt priviti ca atare de cand stau cumintei in burtica. Dar acest lucru e un lucru care merita discutat alta data.

De cu seara ca orice mamica m-am pregatit cu tot ce stiam ca imi va trebui de dimineata in asa fel incat atunci cand se vor scula cei mici sa imi indrept atentia asupra imbracamintei lor caci vremea capricioasa si rece a batut orice record de reavointa.

Sculata din zori fac pachetele copiilor si sotului, recapitulez ce mai am de facut, si ca sa nu uit florile le asez aranjate langa usa impreuna cu umbrela.

Scol cu greu armata adormita de prunci (o sa ziceti ca 3 nu sunt multi , dar va spun eu cand vor ei pot parea un batalion) si incerc sa ii conving sa se imbrace .Constat ca cu exceptia lui A. care e in clasa I si are entuziasmul de rigoare,ca restul plang si se rasucesc in pat doar doar mai apuca un pui de somn sau si mai bine poate ma razgandesc de-a binelea . Vazand ca nu glumesc se porneste o jeluire pe doua voci de iti vine sa iti bagi degetele in urechi si sa fugi, cat mai departe. Renunt in ultima clipa la rochita si ciorapei albi la fundite si capete goale si ii imbrac mai gros, pe cei mici cu mana mea, ca sa scurtez timpul de executie si cobor jos in hol unde fac repejor inventarul sa vad daca n-am uitat ceva , gandindu-ma ca un inceput de an care se respecta incepe la ora 8 dimineata si cum ar fi sa intarziem tocmai in prima zi…

Cand iesim pe poarta inarmati cu flori ghiozdanele si umbrela constat ca ploua marunt si e foarte frig si ma felicit in gand ca am renuntat la moft si i-am imbracat gros pe copii. Plina de entuziasm pornesc spre scoala mare unde se tin de obicei festivitatile cu gandul ca voi afla curand care vor fi cele doua doamne: educatoarea si invatatoarea copiilor mei .Vad cu stupoare ca pe drum ma intalnesc doar cu doua mamici cu priviri cam ratacite care ma intreaba unde se tine deschiderea si ma felicit in gand binenteles ca uite ce bine ca eu stiu ce si cum. Dupa un drum destul de lung si greu din pricina ploii intepatoare si a vantului taios, ajungem uzi in curtea scolii unde cativa parinti cu odrasle cu pampoane si in capul gol incercau sa se adaposteasca de vant si ploaie lipindu-se oarecum de peretele dinspre sud al scolii astfel in cat sa nu mai stea in curent. Uni fumeaza alti vorbesc glumind pe seama situatiei create. Ma uit in stanga si-n dreapta cautand un soi de adunare care in imaginea din memoria mea ancestrala ar trebui sa semene a careu.

Entuziasmul amuteste subit sub bombardamentul aproape tupeist al ploii care ajunge multumita vantului sa te ude cu totul. Tabloul e dezolant . Cei mici dezorientati se uita intrebatori la fata mea nedumerita :unde e careul ? unde sunt copiii cei multi, de fapt ce se intampla ? Intreb si eu ca si ceilalti probabil ce se intampla s-a mutat ziua am ratat deschiderea ?

Aflu ca aici la noi incepe la ora noua si ca pe moment nu e decat secretara si omul de la paza in scoala .

Oscilez amarnic intre a pleca acasa si a ramane ,urasc sa nu fiu hotarata si pentru ca nu gasesc nici un parinte care sa aiba copilul cu ai mei in clasa la scoala si la gradinita decid ca ar trebui sa raman sa vad macar in ce clasa au fost repartizati si cum le cheama pe doamne sa nu am vreo surpriza mai tarziu …

Ma lipesc si eu de perete in spirit de turma si strang puiuti cei mai mici sub aripi sperand ca vor veni doamnele mai devreme si vom scapa mai repede .Evident ca ma inselam din nou desi au venit mai devreme au preferat sa se dezmorteasca in cancelarie asteptandu-l si pe primar sa vina si sa isi faca reclama de rigoare.

La ora noua punct toti ca la un semn (obervaram prin geam ca s-a golit cancelaria) ne idreptam spre curtea din spate a scolii si sub forma unei gramezi de umbre tremurande si de umbrele incercaram sa auzim ce se spune in cele trei cuvintari care s-au tinut in decurs de un sfert de ora culminand cu anuntarea invatatoarelor de la clasa I. Ni se ureaza Un an nou plin de succese! si suntem trimisi fiecare la scolile si gradinitele de cartier unde aveam sa le intalnim pe invatatoare. Da-i doamne romanului mintea cea de pe urma!

Mam gandit eu ca ar trebui sa merg mai tarziu la localul scolii din cartier dar am zis ca nu trebuie sa ratam deschiderea noului an unde plutesc in aer atata sperante si vise, unde colegii se descopera cu fervoare sau timiditate…

Dumiresc pruncii zgribuliti cu manute inghetate ce urmeaza sa facem si o lum incet cu vantul si ploaia in fata spre celalalt capat de strada unde in sfarsit vom reusi sa intram undeva la putina caldura…

Ajungem cu greu si ma hotarasc sa il las pe cel mare sa astepte la usa clasei pana o duc pe fetita la gradinita (care este din fericire in aceeasi cladire) Facem cunostiinta cu doamna Mihaela care pare rupta dintr-un film de asta vara … Radioasa si dragalasa, foarte eleganta pentru talpa asta de tara …Aflam ca dansa e noua educatoare proaspat venita. Inima mi se inmoaie cand intalnesc zambetul deschis care imi spune ca totul e in regula … Las fetita desi plange si o asigur ca a mai trecut prin asta si ca o sa se acomodeze dupa ce plec si ca sunt in partea cealalta la clasa intai .

Facem cunostiinta cu doamna Iuliana de la clasa I . O aparitie delicata dar foarte hotarata atenta in toate partile la toti, tine mortis sa sarute toti copiii desi o parte covarsitoare sunt de etnie roma. Nimic de zis, pana aici. Ne recapituleaza vag si pe fuga ce rechizite au nevoie le ofera manuale copiilor insistand totusi ca parintii sa cumpere altele ca e mai bine si orcum nu sunt suficiente. Acestea fiind spuse ne anunta ca vor scrie doar cu stiloul si ca trebuie sa ne facem provizii in acest sens. Ne elibereaza si ne avertizeaza sa nu intarziem maine dimineata.

Trec sa vad ce face fata si constat ca mai erau vreo 2 – 3 mamici desi ni se spusese sa venim la 11 jumatate sa ii luam. Bucuroasa totusi ca o gasesc vesela pe fetita o imbrac si plecam cu totii spre casa, impreuna cu o vecina care mai inspirata (are si o fetita in clasa III-a) a venit direct la scoala din cartier, mai tarziu si care ma anunta ca se duce in oras sa ia manuale si ca daca vreau sa ii spun ca imi ia ea .Sigur ca vreau zic eu , gandind ca asta e singurul lucru bun care s-a intamplat azi si ca orcum nu aveam cum sa mai tarasc copii prin maxi-taxi pana la un centru comercial cunoscut sa fac cumparaturi ca si asa eram inghetati cu totii bocna si tare infometati.

Trebuie sa recunosc ca a fost o experienta de-a dreptul cutremuratoare daca nu trauimatizanta pentru toti, de la mic la mare si mai ales cu-tremuratoare de frig. Nici pana acum, desi am inghitit pe nerasuflate o cacaua calda nu ne-am incalzit complet.

Si daca va spun ca scoala mare are o sala de sport imensa acoperita proaspat inaugurata in campania electorala ?cum va suna ?De ce nu se poate sa ne comportam civilizat oare?, cu respect fata de copii si parinti si de noi insine ca profesori… Si mai adaug aici o frantura din discursul Doamnei Director care suna cam asa: …Noi nu invatam copiii sa faca rele, daca ii vedeti pe strazi ca nu stiu sa se comporte nu e vina noastra noi nu facem din ei infractori, scoala a incercat intotdeauna sa ii invete de bine … sa fie oameni… Nu stiu de ce dar acum in gand aceste cuvinte suna a sticle sparte pe caldaram… sau a plescaiala de pantofiori nou-nouti platiti cu sudoarea unor oameni cea mai mare parte muncitori amarati prin delta din curtea scolii…

Read Full Post »

Cand ai foarte multe oratanii pe langa casa e putin probabil sa fii in stare sa acorzi aceeasi atentie fiecareia dintre ele . Bineinteles ca cele mai favorizate sunt cele proaspat achizitionate, cum este cazul celor 2 iepurasi dragalasi care au sosit Duminica . Cine nu stie?, ca dupa ce isi fac rodajul in familie – care in cazul pruncilor pentru care au fost cumparate, dureaza cu ingaduinta 2 -3 saptamani – animalutele sunt lasate sa traiasca linistite ( poate prea linistite) vazandu-si singure de viata lor , aproape ca se linistesc de tot daca nu apare mami cu hrana si apa si mai ales curatenia in cusculitele lor. Iepurasii, trebuie sa recunoastem, ca au o oarecare trecere la micii stapani deoarece pot fi luati in brate si inclusi in activitatile zilnice ale acestora ( plimbatul cu tricicleta, trotineta cu iepurasi in brate, datul in leagan cu ei in poala si statul intins cu iepurele pe burta sunt la mare cautare-va dati seama bietii iepuri ce pofta de mancare au dupa atata sport) .Dar sa revenim la zebrele noastre caci despre zebre este vorba aici.

Este vorba despre una din cele doua perechi de zebre australiene pe care le-am crescut cu multe peripetii de anul trecut de prin noiembrie . Astazi cand le-am scos afara din casa ( le tin noaptea in casa sa le protejez de pisici si alte pradatoare) am constatat ca intr-unul din cuibusoare aparu o margica intocmai cu margica gaini din poveste, doar ca spre deosebire de poveste margica aceasta e insufletita ! Imaginati-va ca acest ou e mai mic decat un bob de fasole altoita.

* va urma *

Read Full Post »