Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

        A trecut ceva timp de când mă gândesc să scriu acest articol . Nu am avut vreme , cei patru pitici din căsuţă mi-au dat mult de furcă mai ales în această lună pe care o voiam de vacanţă.

      Vă veţi întreba de ce nu m-am simţit în vacanţă şi până în această lună. Ei bine nici nu am fost.

         Anul acesta este un an special pentru mine . Dacă până acum am consumat timpul exclusiv în activităţi casnice pe care noi toate mămicile le ştim , la educaţia copiilor şi ce s-a mai putut strecura printre, în acest an fără a intenţiona să neglijez cele mai sus pomenite, am ajuns la concluzia că omul este chemat la mai multe lucrări , în funcţie de talanţii pe care Domnul i-a încredinţat fiecăruia . Nu există om fără talant precum nu poate fi om făra lucrare .

     Aceasta imperioasă nevoie , căci aşa simt, şi-a făcut simţită prezenţa în urma unei lungi perioade de căutari în care am încercat să aflu care este lucrarea mea , dacă există una şi cum aş putea să o pun în practică . Fără îndoială că toate femeile au în primul rând darul de a fi mame , soţii , bunici, dar pe langă acestea în fiecare a pus Dumnezeu o chemare care să facă să rodească acea sumă de calităţi pe care prin moştenire de la părinţi şi înzestrare de la Domnul se află bine aşezate înlăuntrul nostru .

         Recunosc că a fost la început o luptă, una crâncenă , între două concepte : femeia casnică şi femeia angajată …fiecare îşi striga dreptul mai mult sau mai puţin legitim , dar după o vreme am realizat că puneam greşit problema . Angajarea ca scop în sine este  opusul  stării de a fi casnică,   dacă ne gandim la angajare ca ideal , doar pentru a pleca din casă, nu contează daca pe bani sau pe nasturi şi mai ales condiţiile în care se desfaşoară activitatea, care pot fi de-a dreptul improprii este un rău inutil   chiar şi pentru bărbaţi. Excluzând din start dorinţa de a face carieră în scopul îmbogăţirii care în mod clar devine o extrema în acest caz , atunci da, a fi casnică, sau a petrece mai mult timp acasă în cazul bărbaţilor, (presupunând că nu dormi toată ziua sau urmăreşti programul tv pe toate posturile ) înseamnă în mod cert cea mai bună metodă de a folosi timpul , energia si răbdarea  de ce nu , în scopul desfăşurării în cele mai bune condiţiuni a activităţii  necesare în contextul familial . Fără doar şi poate munca femeii care stă acasă nu poare fi realmente cuantificată pentru că ea nu se măsoară in unităţi fizice şi nici în bani.  Este o muncă solicitantă şi uneori  destul de repetitivă , direct proporţională cu numărul de membrii şi în strânsă legătură cu nevoile acestora, nepermiţând prea multe variaţiuni pe tema dată.

         Vor sări mamici să spună că munca în familie , acasă poate fi şi creativă şi plină de satisfacţii , nu neg acest lucru , depinde de nevoile fiecăruia de creativitate şi inedit si mai ales de comunicare .

        În acest context am ajuns la concluzia că dincolo de activităţile casnice , menite să asigure o stare de bine , confort material şi sufletesc familiei , fiecare femeie are un dar , un talant care face din ea de obicei  mai mult decât o simpla gospodină , în cele mai fericite cazuri un bun pedagog, un bun doctor , un bun consultant, un bun educator, de ce nu o buna secretară sau contabilă… Cine dintre dumneavoastră nu a avut o doamnă profesor sau învăţătoare preferată care să dea aripi viselor, să toarne un strop din harul ei în inima dumneavoastră ? Cine nu are în minte o doamnă doctor de excepţie care prin dedicare si blandeţe, prin empatie şi pregătire a vindecat suferinţa ce o aveaţi… e cineva ? Nu cred ! Gândiţi-vă acum daca aceste minunate femei nu ar fi existat în viaţa dumneavoastră  şi ar fi continuat toata viaţa lor să stea izolate în familiile lor neputându-şi împărtăşi harurile câţi copii ar fi rămas fără vise sau fără viitor poate … Ne bucurăm de dânsele şi mulţumim lui Dumnezeu că le-a dat har şi talantul pe care acestea le-au înmulţit .

Parcă mi-aţi da dreptate nu-i aşa ?

       Şi pe mine m-a frământat enorm gândul de ce se pune problema ori- ori ? oare nu cumva este acea tendinţă a omului de a se juca cu extremele şi astfel de a încurca mereu planurile lui Dumnezeu ? De ce a pus har, dacă nu trebuie folosit ?

Dumnezeu nu greşeşte!

       Am descoperit o carte tot căutând ceva pentru nişte proiecte  pe care le aveam în gând ( aş zice că de la Adam şi  Eva,care încă mai aşteaptă ) o carte … Vă îndemn să o citiţi! se numeşte: «SINDROMUL „CESĂFAC”  – cum să îţi alegi calea în viaţâ în funcţie de darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu » scrisă de Ieromonah Savatie Baştovoi

Veţi fi surprinşi să descoperiţi o minunată pledoarie pentru înmulţirea talantului în ideea în care Dumnezeu ne-a încredinţat şansa de a ne mântui nu doar prin lucrare asupra propriei persoane dar şi prin împlinirea rolului pe care noi îl avem în societate şi evident în comunităţile în care trăim, pentru care  se justifică prezenţa darurilor- şi mai mult- se va cere  justificare la cum le-am folosit  . În acelaşi context, pot mărturisi  că m-a pus pe gânduri o idee care sună cam aşa : când fiecare va fi judecat  va exista o judecată personală  şi una ca neam .

           Revenind la subiectul principal ( am atâtea să vă scriu … încat  mă las furată de volbura ideilor) am ajuns la concluzia că trebuie să lucrez şi eu ceva pentru ca ceva în mine nu are de o vreme îcoace odihnă …

           Am gândit că, dacă există talantul, trebuie să se găsească şi locul dar şi conjuctura favorabilă să fie pus în lucrare . Fără a mă lăuda că am descoperit sensul vieţii  mărturisesc că urmând cu pasi mici intuiţia şi îndrumările celor cărora trebuie să le mulţumesc că nu m-au părăsit în frământările mele , am păşit încet , timid, dar sigur înafară  …

        Am decis să fac câteva cursuri menite să îmi ofere o oportunitate de dezvoltare şi punere în valoare a acelui potenţial neexploatat până acum.  Recunosc că alegerea lor a fost una intuitivă, mai puţin raţională, dar care s-a dovedit de o reală acurateţe!

          Am căutat pe internet cursuri gratuite sau nu, în orice domeniu şi fără să mă găndesc prea mult în luna februarie a acestui an am decis în decurs de câteva minute care dintre cursurile găsite merită atenţia mea  . Eram în faza în care îmi doream să fac ceva , nu ştiam cu exactitate ce , şi nici ce anume mă poate dumiri ce să fac . Eram omul care nu şi-a făcut niciodată un CV , care niciodată nu a fost pus să vorbească despre sine în mod public şi nici nu aveam idee ce anume din firea mea este acel talat pus spre înmulţire . Acum aş zice că intuiţia e primul identificat!

Ce cursuri am ales ?

    Primul pe care mi-a rămas privirea a fost un curs de Antreprenoriat. Veţi râde,  toţi cei care au aflat ce vreau să fac au râs sau zâmbit privind nedumeriţi spre utilitatea lui .

        Al doilea curs a fost unul de Inspector Resurse Umane de care nu eram foarte sigură  , dar  care în mod providenţial îmi oferea şansa pentru o calificare ulterioară  specială, ţinând cont de nivelul meu de studii, un modul de specializare în domeniul  Manageriatului Resurselor Umane .

       După ce mi-am notat am şi sunat,  am cerut detalii pentru ambele şi mi-am notat tot ce trebuia să ştiu pentru a aplica la ele.

       Din nou în mod excepţional ordinea de desfăşurare era cea notată şi plănuită în agendă : Antreperenoriat – IRU – MRU . Credeţi-mă că s-au aşezat toate atat de frumos că nici mie nu mi-a venit să cred .

        Primul curs necesita un interviu pentru că era un curs gratuit pe un proiect finanţat din fonduri europene  . Răspunsul s-a lăsat aşteptat o vreme dar cu atât mai mult când a fost confirmat bucuria a fost mai mare .

        Am gândit să fac cursurile în ordinea în care le-am descoperit şi mă bucuram că primul curs începe undeva la sfâşitul lui martie . Mi-am propus să fiu o elevă model deşi nu aveam habar ce urmează . Surpriza a fost pe masura aşteptărilor : un curs util , bine gândit , bine exemplificat care a avut rostul de a scoate în evidenţă care erau acele aptitudini şi capacităţi care pot fi puse în lucrare . Sensul cursului ? Era acela de a căpăta un minim de noţiuni în elaborarea unui plan de afaceri , ce este şi cu ce se mănâncă antreperenoriatul. Cum poţi face ceva eficient şi în cunoştiinţă de cauză cu un bagaj de informaţii suficiente pentru un debut într-o afacere personală. Fără a avea pretenţia că devi as în afaceri la sfârşitul cursului , cei doi formatori au ţintit două scopuri: în primul modul am aflat ce înseamnă şi cum trebuie să priveşti şi să organizezi afacerea, iar cel de-al doilea modul  studierea unui plan de afaceri în particular pentru a învăţa cum să realizezi unul .

Bine – bine veţi spune ce are a face asta cu Prefectura ? În mod ciudat pe langă ţintele propuse şi atinse eu m-am ales cu câteva bonusuri . În primul rând am aflat cam  cine sunt din punct de vedere profesional … trist dar minunat în acelasi timp!  am aflat ce pot ,  în mare  ce mi-ar place să fac şi care este domeniul în care aş vrea să activez . Dacă cu 5 săptămâni înainte nu ştiam ce voi face în continuare , care îmi sunt trăsăturile de caracter şi personalitate care mă reprezintă  si eram în acea stare de ceaţă în care majoritatea femeilor casnice ajung din cauza rutinării , a oboselii şi stresului zilei de maine , acum puteam să spun destul de clar care va fi aria de desfăşurare a activităţilor mele viitoare şi în linii mari ce aş putea să fac ca şi profesie.

        Al doilea bonus a fost proiectul . Proiectul  despre care pomeneam în articolul precedent,  s-a născut atunci tatonând terenul cu câteva idei pentru elaborarea unei teme pentru examenul de  la finalul cursului ,( mai ales că voiam să fac studiu pe propriul caz) . Sub îndrumarea lui Alex cel care s-a ocupat cu explicarea părţii de marketing şi  elaborare a planului concret al afacerii , am reuşit să rostogolesc în gând o idee până am facut-o dodoloaţă  … Aşa cum am intuit proiectul a fost un succes  atunci în faşă şi are un imens potenţial de a deveni un succes şi în realitate . Staţi liniştiţi  nu voi vinde nici o rufă la tarabă şi nici nu voi prezenta cosmetice prin tramvai … E ceva minunat, nu este vorba despre o afacere în sine ci de  un proiect de mai  mare anvergură a cărui beneficiar direct este românul de rând şi ţara aceasta căci asta era şi ideea: să fac ceva pentru NOI .

      Au mai fost şi alte bonusuri  printre care şi privilegiul de a cunoaşte oameni deosebiţi de la formatori până la colegii cursanţi .

        A fost un curs interactiv , mai mult ca un joc, în care fiecare a fost chemat să scoată ce e mai bun, să se caute pe sine, să se cunoască şi sa se cântărească cu sinceritate . Creativitatea a avut un rol bine definit, prezentarea informaţiilor dând posibilitatea cursanţilor să fie  sau să creeze ei inşişi exemple pentru ilustrarea datelor prezentate.

        Cei doi formatori, Andreia si Alexandru  deşi entuziaşti  au finalizat cursul într-o notă pragmatică lăsând la latitudinea fiecăruia dacă şi cum aprofundează , înţelege şi acţionează în continuare . Am înţeles că acest curs e un impuls , o infuzie de entuziasm şi informaţie; ce face fiecare cu ce a primit, e la alegerea fiecăruia şi acest lucru s-a oglindit în numărul de proiecte realizate cap-coadă si/sau prezentate la finalul cursului … Toţi şi-ar dori să facă ceva, dar prognosticul de reală reuşită era doar pentru maxim 3-4 proiecte.  Rămane de văzut care vor fi acelea, Alex nu a vrut să specifice lăsând să rămână o provocare deschisă pentru noi  să ţinem legătura în continuare şi să aflăm …

Morala : Motivarea este cea mai importantă ! Poţi să faci orice îţi doreşti dacă ai dotarea nesesară şi mai ales dacă investeşti muncă şi nu în ultimul rând resurse, dar fară o motivare puternică care să pună în lucrare totul  slabe şanse să reuşeşti .

    In dorinţa de a ma pregăti corespunzător pentru curs   am achioziţionat câteva cărţi în domeniile în care intenţionam să mă dezvolt  . Alegerea lor a fost extrem de inspirată pentru că mi-au fost de folos în general,  atunci dar şi mai târziu la celelalte două cursuri  pe care le-am absolvit.

        Aş zice  că primăvara acestui an şi asocierea cu primul curs ales au dus la un moment de inspiraţie ce a devenit sursă constantă de energie, creştere şi dezvoltare a ideilor şi planurilor ulterioare , un moment extrem  fecund …

       Ar fi trebuit să ma pot înscrie la cursul de IRU imediat după finalizarea primului curs, dar nu a fost posibil , începuse deja şi trebuia să mai  aştept aproximativ o lună să pot începe . A fost de folos . S-au sedimentat şi structurat informaţiile şi am avut timp să fac un pic de prospectare pentru proiectul pe care la finalizarea cursului am decis că îl voi pune în practică imediat ce va fi posibil.

          În iunie am început cursul de IRU , data cea mai apropiată a cursului de MRU   fiind undeva pe la sfârşitul lui august. Era aproape inacceptabil pentru mine  să acopăr luna august pentru că această lună e una de vacanţă şi de pregătire pentru anul şcolar ce urmează,  drept pentru care o voiam liberă  … m-am îndoit o clipă în privinţa utilităţii acestui curs în condiţiile în care nu există şanse reale şi nici nu intenţionam să aplic pentru un astfel de post în viitorul apropiat pentru că nu aveam cum şi nici unde.

         M-am concentrat din nou la paşii mărunţi pentru că e esenţial când faci ceva să faci  bine şi am dat atenţia cuvenită cursului de IRU … Alte surprize aşa cum bănuiaţi !

De ce oare întotdeauna pentru mine cea mai mare surpriză o constituie oameni ? Nu ştiu . Poate pentru că ii iubesc ?

           Alt curs cu totul alt stil  . Desigur  şi domeniul fiind puţin mai pretenţios a impus probabil o altă abordare. Eleganţa în relaţia cu omul , şi nota de distincţie a dat cursului un gust special .

         Misiunea inspectorului de resurse umane este una dificilă,  ea necesită nu numai un real potenţial profesional în domeniu  ci şi alte calităţi deosebite pe care omul de resurse umane trebuie să le aibă pentru a-şi îndeplini cu succes sarcinile . Daca am învăţat că aproape orcine poate să facă o afacere educându-se  în scopul acesta,  nu orcine poate fi lucrător în resurse umane … iată că aria de raportare la mine însămi  se restrânge din nou şi trebuie şi mai mult şlefiut pentru o şi mai profundă cunoaştere de sine . Şi totuşi m-am simţit acasă ca şi la primul curs…

O întrebare: ştiţi să faceţi un CV ? Da!  simplu, nu ? dar nu un CV care ajunge la coş în primele 5 minute ci unul care să determine un lucrător dintr-o multinaţională să vă cheme la interviu cu gândul precis că s-ar putea să fiţi persoana pe care el tocmai o caută ? Eu nu am ştiut , şi trebuie să mărturisesc sincer că numai la auzul celor două litere buclucaşe  în mintea mea se producea instant un blocaj . În condiţiile în care există vreunul care ştie … cât v-ar lua să scrieţi unul ? mie mi-a luat mai mult de o lună … ştiu aţi râs, dar statul acasă chiar şi printre copii nu îţi dă supleţe în exprimare şi nici claritate în scris cu atat mai puţin momente de reală şi corectă introspecţie … Cine vrea sa lucreze intr-o multinaţională  sa ridice două degete … Mmmm nici un deget sus , vă cred nici eu nu vreau, dar de facut CV -ul tot trebuia să il fac deci pentru că am vrut să aflu – am fost si ajutată să il realizez .

       Şi acum revin la om , omul din spatele cursului căci cred cu convingere că în spatele fiecărui curs e un om şi felul în care este perceput cursul şi chiar asimilat ţine de cele mai multe ori şi de acesta . Fiecare curs a avut un gust al lui , acesta în mod categoric a avut gust de primavară , una rafinată în culori şi parfumuri . Când omul îşi doreşte să te facă să înţelegi , când cu tot dinadinsul vrea să ajungă la tine, în inima ta, unde uneori e peşteră rece  atunci în jurul tău se face primavară … M-am bucurat din plin de o doamnă profesor deosebită , dotată cu o fină capacitate de a citi omul şi de a se pune la dispoziţia lui astfel încât acesta să poată  înţelege … Nu am cunoscut încă până acum un om atât de capabil să se adapteze la  comunicarea concomitentă cu persoane  atat de diferite .Un singur curs, în jur de 30 de oameni total diferiţi,  dar care şi-au luat fiecare necesarul de informaţie şi de suflet în acelaşi timp . Dacă nu aş avea posibilitatea să simt aş zice că nu există un om care să se dăruie în mod sincer într-o aşa măsură tuturor.

      Aceasta este doamna Georgiana, prin excelenţă  un om făcut din raze de soare în sufletul căreia  talantul nu numai că este prezent şi înmulţit, dar străluceşte şi înafară .

      Nu a fost o surpriză la numărul singular … Acea instituţie este plină de oameni deosebiţi care îşi pun sufletul şi cunoştiinţele în folosul comunităţi, a celorlalţi fraţi ai lor ajunşi în nevoie … Căci ce altceva îi poate determina pe oamenii de toate vârstele să urmeze cursuri dacă nu nevoia de a se califica, de a avea posibilitatea să îşi exercite profesia cu acte în regulă sau de a debuta într-o profesie calificată pentru a-şi asigura traiul sau pur şi simplu pentru a înmulţi talanţii .

      Abordarea aceasta profund  umană a organizării şi desfăşurării cursurilor fac cinste celor care se zbat ca realizările noastre să fie posibile .

       La primul curs am învăţat cum trebuie să fii dacă vrei să reuşeşti , cât trebuie să investeşti şi în ce mod trebuie să îţi alegi şi să relaţionezi cu oamenii – cea mai importantă resursă expoatabilă (radeţi ştiu ) de pe faţa pamantului . Dar nu spun eu asta prima dată au ştiut-o stăpânii de sclavi , au spus-o şi marii comandanţi de oşti , o spun şi marile corporaţii de azi ca mari utilizatori al acestui gen de resursă … Da, omul privit din orice punct de vedere e o resursă preţioasă de energie , de dragoste, de informaţie , de putere, de orice doriţi dumneavoastră; este de fapt cea mai preţioasă dinte creaţiile lui Dumnezeu , păcat însă că se preţuieşte atăt de puţin pe sine încât îşi lasă visele şi idealurile  călcate în picioare pentru nimic ,  se lasă subjugat şi încovoiat de ceilalţi semeni ai săi , rob de bunăvoie a obiceiurilor şi patimilor …

        În mod providenţial, a nu ştiu câta oară , se aşează lucrurile şi se poate desfăşura un modul de MRU imediat dupa finalizarea cursului de IRU cu finalitate la 31 iulie … Decid că este un semn că trebuie să îl parcurg şi pe acesta .

     Fiecare curs a pus o cărămidă la temelia formării mele profesionale . Temele pe care le-am avut de pregătit m-au determinat să mă documentez şi m-au ajutat să îmi structurez modul de a privi un eventual serviciu , calea necesară să ajung la el şi da,  faptul că trebuie să parcurg nişte etape „pivot” cum ar spune cineva, în sensul realizării dezideratului propus .

        Nu ştiu încă ce voi face , am câteva propuneri şi câteva proiecte posibile pe lângă cel pomenit mai sus . Ştiu un singur lucru: că vreau să fac ceva ce îmi place şi mi se potriveşte  împiedicând astfel nemulţumirile şi frustrările care ulterior se vor revărsa înspre zona de siguranţă adică  familia .

        Cursurile s-au terminat , am simţit că au fost prea scurte .Am învăţat câteva lucruri foarte importante  pentru mine .

        Bineînţeles că bonusurile nu au pregetat să apară . Am cunoscut oameni deosebiţi , în afară de personalul firmei şi de doamna profesor; oameni de la care am avut şi am multe de învăţat , români de-ai mei în care mă regăsesc şi de care mă bucur că există … de prin toate colţurile ţării, adunaţi în acest Bucureşti aglomerat , dar care pe masură ce ne cunoaştem devine tot mai mic .

        Cea mai importantă lecţie în urma acestor ultime două cursuri  ? Comunicarea , relaţionarea , viul grai fraţilor …trebuie să bătătorim cărările unii către alţii la modul cel mai fizic! altfel o să pierim ca naţie izolaţi în locuinţele noastre cu calculatoare cu tot! Singura şansă de revenire este să ne trezim şi să ne cunoaştem , să devenim din nou o comunitate , un neam care simte , înţelege şi crede la fel ! Vă aduceţi aminte viaţa la sat unde fiecare ştie de fiecare ? nimic nu se întâmplă fără să se afle , omul avea ruşine dar şi respect unul faţă de altul … Trebuie să ne cunoaştem , să ne zâmbim pe stradă , să o ajutăm pe bătrâna din colţ, să ţinem legătura cu colegii de serviciu, de curs, de şcoală în mod firesc, real şi afectiv şi în timpul liber  … altfel ne vom pierde şi ne vom simţi absolut singuri în mall înconjuraţi de o mare de oameni singuri ca şi noi dar cel mai grav  – ne vom simţi străini şi înstrăinaţi de tot şi toate!

Morala : A fi  om presupune a relaţiona firesc cu semenii . Noi „creştinii” ne considerăm o comunitate închisă, aparte  în care ne-am obişnuit să ne creem fortăreţe din casele noastre , redute de apărare … de cine ne ascundem ? de păcate probabil ? ne izolăm , ne închidem , ne închistăm … când ceilalţi au nevoie de noi … neamul acesta e pe punctul de a ceda , de a se vinde cu totul … incotro ? trebuie să ne prindem de mâini şi între noi să îi cuprindem pe toţi pentru că toţi sunt la fel de frumoşi şi de buni şi de amărâţi chiar dacă nu au avut încă şansa să se trezească şi să fie conştienţi , avem datoria să ieşim inafară, sa extindem reţeaua de inimi nu de cea de net !

Respectul meu şi  mulţumiri  doamnelor si domnilor:

 -Andreia Serban formator la FUNDAŢIA DEZVOLTAREA POPOARELOR;

 – Alexandru Udrea formator şi nu numai la FUNDAŢIA DEZVOLTAREA POPOARELOR

 – Georgiana Aron profesor la Centrul de Formare Profesională EURODEAL

 – Angela Panait director la Centrul de Formare Profesională EURODEAL

 – şi nu în ultimul rând tuturor colegilor pe care i-am avut, care au dat un plus de valoare experienţei mele cu aceste cursuri ( despre aceştia o să vă  mai scriu).

Cu deosebit respect ,

Gabriela

Read Full Post »

Bine v-am regăsit .

               M-am reîntors pe blog. E foarte adevărat, am lipsit foarte mult dintre voi, mi-aţi lipsit, dar am primit călduroase incurajări să mai scriu şi am decis să urmez sfaturile. O să încerc să îmi fac timp să vizitez şi blogurile voastre dacă veţi avea amabilitatea să îmi lăsaţi câte un link .

                Am emoţii  ca prima dată , la primul articol… oare îl va citi cineva ? Voi reuşi să ajung la sufletul vostru ?

                 Am decis să scriu din nou , dar nu în fiecare zi, pentru că nu am timp , ştiu, nimeni nu are, dar în această eră a vitezei în care preferăm canalele de comunicare rapidă, scrisul pare ca un mers de melc pe langă o maşină de curse , dar tocmai asta relaxează cel mai mult, faptul că ai timp să gândeşti ce scrii , să reciteşti să revi asupra ideii poate chiar să te răzgândeşti … Iar cititul ,  în mod categoric gâdilă  mult mai plăcut neuronii decât o înşiruire  concentrată , incoerentă de prescurtări care arată in cel mai bun caz asemenea formulelor chimice … ce să mai spunem de mutriţele multicolore docile si capabile să identifice şi să exprime aproape orice sentiment sau stare ;  de când deschidem ochii dimineaţa până adormim suntem un şir lung de emoticoane … La ce să mai folosim cuvintele în curând va fi mai :  bn sa vb prin msj să fie mai fun…

             Ce vom ajunge ? fară identitate de neam, fară istorie , fara logică şi morală , fară conştiintă de sine? Ce a mai ramas e graiul , limba care ne ţine încă uniţi şi legaţi prin sensuri şi sentimente. Limba noastra cea dulce cum au simţit-o mulţi scriitori români e canalul prin care stramoşii încă mai împing înainte sângele lor , crezul lor , seva acestui neam … Nu-i aşa că nu ne mai trebuie ? Ce atâta stramoşi şi patriotism , ce atâta morală? sunt chestiuni perimate , de modă veche, poveşti de adormit copiii, ah da! am uitat copiii nu mai adorm cu poveşti  spuse de bunici, ci cu filme de groază, căci sunt la modă: cu roboţi, fantome, monştrii , vrăjitoare si zâne care sunt menite să le umple capul de fantasme ireale şi inutile … cum s-ar mai vinde anorexica Barbie dacă nu ar viziona toate fetiţele poveşti cu presupusele zâne cărora le este permis să facă si prostii, că doar sunt VIP-uri… Trist … si uite că imi vărsai nădufu ar fi zis un minunat actor român amuzat de ironia situaţiei în care am ajuns cu toţii. Nici măcar faimosul haz de necaz nu îl mai facem corect e doar o pură descărcare virtuală de .. emoticoane … Românul se adaptează la orice nu-i aşa ?

           Suntem în era vitezei , de o eră încoace , şi vom ajunge să ne trezim dimineaţa cu o dorinţă arzătoare  să ne culcăm înapoi pentru că mâine e ceva mult mai important de făcut ca azi , şi desigur poimâine se fac reduceri la mall … nu mai dorim să trăim prezentul , de trecut ne-am cam plictisit, suntem pasageri clandestini în propriul nostru viitor unde nu va mai rămane nimic din ce ştim pentru că azi , AZI,  nu mai constrim nimic doar alegăm spre un mâine ireal, mincinos, fără să simţim că timpul trece pe lagă şi prin noi şi nu lăsăm nimic în urmă, ne topim ca neam , ca membrii ai comunităţii , ca oameni… fără nici o realizare concretă… şi nu mă refer doar la tineri , sau doar la o anume categorie a societaţii … ci la toţi , noi toţi , lumea noastra …  Dar ştiţi ceva ? Eu nu pot să accept asta! Nu vreau şi nu pot! Şi atât timp cât voi mai avea, am să mă opun, am să lupt  cu puţinul pe care îl pot face eu şi vă îndemn ca şi voi care încă nu v-aţi golit de crezuri si simţiri , de esenţă … să faceţi la fel… nu renunţaţi, luptaţi pentru ce a mai ramas de valoare , pentru ce ne-au lăsat bunii si străbunii nostrii, suntem datori , jertfa lor ne obligă sa fim morali, cinstiti, să ne iubim ţara şi credinţa, să propăşim ca oameni.

           Vă aştept aici să repicăm cuvinte, care mai tarziu să faca rod bun şi la vreme pentru cei ce vor urma.

          Încă un lucru mai doresc să vă împărtăşesc: am început anul acesta , foarte timid , dar hotărât un proiect . Un proiect pentru români, despre români, împreună cu românii  de pretutindeni, pe care il iubesc ca pe un copil , pentru că e mic şi trebuie să crească , pentru că e minunat şi trebuie să ajungă la voi cei care doriţi , vreţi şi puteţi să rezistaţi , un proiect pentru copii, părinţi , bunici şi tineri  singuri sau nu, dar conştienţi de sine şi de faptul că se poate să ne ridicăm din cenuşa în care zacem de atâta vreme… Doresc să facem ceva împreună , veţi fi invitaţii mei şi în măsura în care aveţi idei , sau doriţi să participaţi vom găsi o cale să facem colaborarea noastră posibilă … Vă voi ţine la curent cu stadiul în care se află pe masură ce progresează … Când voi fi gata să îl aşez în faţa voastră vă voi povesti mai multe despre el!

 Vă mulţumesc tuturor celor care au fost langă mine de-a lungul vremii şi tuturor celor care vor găsi cu cale să o facă şi de acum sau doar de acum înainte.

O seară cu pace în suflet vă doresc!

Gabriela

Read Full Post »

       As vrea sa pot scrie măcar putin despre post și rugăciune , dar iată ca mi-e atât de greu sa o fac fără sa par ceea ce nu sunt acum la început de post .            Simt însa sa va spun ca am așteptat acest post cu nerăbdare și e oarecare bucurie în inima mea nădăjduind sa găsesc în el eliberarea de păcate si mai ales pe Hristos … de care îmi este nespus de dor … Veți spune oare ca pe Hristos il putem întâlni zilnic în rugăciune  și duminica de duminica în Sfânta Liturghie . Adevarat. Dar nu pot mărturisi decât ca cea mai dulce descoperire e cea a Învierii Domnului care an de an strălucește diferit fiecăruia, și încă cea mai adânca durere nu o poți simți decât în sfânta Săptămâna a Patimilor unde îl poți întâlni pe Hristos altfel decât de obicei .

    Nu cred ca sunt cuvinte mai potrivite pentru ceea ce simt decât rugăciunile Sfântului Efrem Sirul :

   ” Primește rugăciunea gurii celei întinate și necurate , Stăpâne al tuturor, Iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase, și sa nu Te îngrețoșezi de mine ca de cel ce sunt nevrednic   și nepriceput, nici sufletul meu care de iad se apropie sa îl judeci nevrednic de mângâierea ta. Cauta-ma pe mine oaia cea rătăcita, ca pustiu m-am făcut de toată osârdia și cugetarea spre a ma îndrepta pe sine-mi. Ca, după ce m-am orbit cu dulcețile și dezmierdările, întunecat am sufletul meu  și din beția patimilor impaclata am inima mea .  ……………………………………………………………………………………………………………………………….. Deci , îndrăznind la indurările Tale, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad înaintea Ta rugându-ma: Cauta spre mine si ma miluiește; scoate din temnița fărădelegilor sufletul meu  și strălucește-mi mie raza de lumina în cugetul meu  mai înainte de a ma duce eu la Judecata ce va sa-mi fie înfricoșata, unde nu este nicidecum cu putința a ma mai pocăi pentru răutăți.”

Fragmente din :”Plânsul de luni seara”  rugăciune a Sfântului Efrem Sirul  .

Post binecuvântat!

Read Full Post »

Pentru Diaconul Zarko

Postez aici dupa multa vreme in dorinta de a ajuta un prieten drag. Poate ca este dureros sa aflii ca cineva , orcine are nevoie de ajutor …sigur ca inima se inmoaie si doresti sa il ajuti , dar cu atat mai mult este sfasietor cand aflii ca unul dintre ai tai, cei aproape de suflet au nevoie de ajutorul tau fiind in mare suferinta .
Suntem alaturi de Zarko si sotia lui de ceva vreme , in cunostriinta de evolutia bolii de care sufera tot de aceeasi perioada de timp …am nadajduit cu totii ca regimul, tratamentele de tot felul si postul aspru il vor ajuta sa se vindece …dar iata ca acum este in cumpana …si are nevoie de ajutorul nostru .
Cei care doriti sa il ajutati , va rog accesati linkul  pentru a gasi modalitatea potrivita sa o faceti …iar cei din Bucuresti care doriti sa il cunoasteti il puteti vedea slujind la Manastirea Antim.

 

Read Full Post »

Apel de suflet

Am citit aici , pe blogul Irinei un apel catre toti cei care doresc si pot sa ajute cei trei vietuitori al Sfintei Manastiri Cetatuia Negru Voda.

M-a impresionat foarte mult situatia in care se afla parintele staret Modest, si cele doua maicute foarte batrane care se nevoiesc in acest schit.

Cine poate sa  ajute cu bani, alimente sau  fie si numai cu o rugaciune orice ajutor este binevenit.

Puteti trimite pomelnice sau acatiste , si mai ales FAMILIILE DORITOARE DE PRUNCI la adresa mentionata in articolul  pomenit mai sus.

Puteti afla mai multe amanunte despre sfanta manastire si pe siteul oficial al manastirii Cetatuia.

Read Full Post »

Primiti cu colindul?

Read Full Post »

Delicatese de vara

Azi dimineata in timp ce udam gradina m-am minunat de florile dovleceilor, erau asa de mari si de aurii ca niciodata asa ca m-am gandit sa le prepar pentru copii.dov1

Acestea fiind spuse le-am cules dupa cum vedeti si le-am spalat: dov2

Dupa aceea le-am dat prin ou batut cu putina sare si le-am prajit cateva secunde in tigaia incinsa cu foarte putin unt pentru fiecare (sau ulei, cine doreste), si au aratat cam asa:

dov3

Scuzati dezordinea de asezare pe platou dar mare noroc ca am apucat sa le fotografiez imediat ce le-am trerminat de preparat caci nu am mai apucat sa le aranjez , au fost mancate imediat de cei mici …

Daca aveti gradina  cu dovlecei in ea puteti incerca ….

Read Full Post »

placinta multicolora

Aceasta reteta o puteti gasi pe blogul Dulce casa doar ca eu am adaugat si visine si sincer noroc ca am facut-o mai tarziu caci as fi riscat sa o mananc aproape singura pe toata….

Nu cred ca trebuie sa va mai explic ce gust are , luati reteta si faceti-o!  dureaza 10 minute prepararea si inca cateva , putine coacerea si … si … doua sutimi de secunda pana se goleste platoul pe care le-ati asezat dupa ce s-a copt.

O singura mentiune fac si pentru care raspund personal caci m-am interesat de la „sursa” si anume : cantitatile din reteta cu pricina sunt pentru tava mica de la aragaz in cazul in care aveti una. Va sfatuiesc cu caldura sa faceti portia dubla pentru a apuca sa o gustati… indeajuns… .

Read Full Post »

Poate va mai amintiti din articolele mele mai vechi faptul ca eu am o tantica de la care cumpar lapte de vaca proaspat muls … Nu stiu de ce laptaresele mele, de cand m-am mutat aici au fost femei deosebite de care m-am atasat in mod special.

Cand am ales o laptareasa ( atunci cand inca mai aveai de unde alege) am privit cu luare aminte omul mai ales , chipul lui… ochii… hainele si ograda … atat cat imi permitea o prima privire sa cuprind, si mai apoi de fiecare data am dorit nespus sa vad si  vacuta care avea sa imi dea lapticul ravnit …

E simplu sa citesti omul din prima , zic eu , caci ori e deschis si zambeste larg si te primeste cu bratele deschise (chiar daca pentru majoritatea dintre ei esti un venetic), ori se uita scrutator la tine cam pe sub sprancene si atunci stii ca ai gresit adresa…

In ceea ce privesc laptaresele mele pot spune ca prima si ultima fac parte cu siguranta din prima categorie .

Tanti Maria , pe care am iubit-o de cand am auzit cum o cheama, mi-a fost prezentata de o femeie de la care voiam eu sa iau lapte care mi-a spus ca mai bine o aleg pe ea caci e tare amarata ca tocmai i-a murit o fata si e tare nacajita.

Am intrat in curtea ei cu inima cat un purice , abia venisem de putin timp in sat si nu cunosteam pe nimeni , nici macar pe vecini prea bine… am gasit o batatura proaspat maturata in care o closca isi plimba puisori proaspat iesiti din ou…

Am strigat-o pe nume si m-am rugat in gand sa fie cumsecade caci nu ma vedeam in stare sa o refuz mai tarziu.

Mi-a raspuns un tataita batran si hatru:

-Tu esti fata cea noua care s-a muntat in colt  la tata Tanta?

-Da raspund un pic uimita de faptul ca am fost pe loc recunoscuta si identificata .

-Cum iti zice? Pe cine tii aici in sat?

-Raspund cum ma cheama si marturisesc cu voce sugrumata ca nu am pe nimeni in sat , nici o ruda.

Intre timp pe usa de la casuta lunga stil vagon iesi o femeie inalta subtire trasa la fata , imbracata de tot in negru, dar cu niste ochi atat de vii cum nu mai intalnisem pana acum la oamenii din sat pe care apucasem sa ii cunosc.

Mi-a zambit cu un zambet ca o imbratisare si l-a luat la zor pe batranel care intelegeam eu ca trebuie sa ii fie sot:

-Lasa fata in pace , ce o intrebi atatea, abia a intrat si ea in curtea noastra si tu o zapacesti cu intrebarile…

– Stiti, reusesc eu sa  articulez , m-a trimis tanti Ileana la dumneavoastra , zicea ca aveti lapte de la vaca sa imi dati si mie…

Imi zambeste din nou cu acelasi zambet si imi spune:

-Avem cum sa nu avem, nu da ea mult lapte dar e tare bun.

Am crezut-o pe loc ca e tare bun , afirmatia ei nu avea nici o umbra de mandrie sau minciuna era o afirmatie atat de simpla si deschisa …

Am decis pe loc ca am sa iau de la dansa si am rugat-o sa imi dea lapte dimineata de trei ori pe saptamana.

I-am rugat sa imi arate vacuta , si m-au dus la ea zambind .O cheama Martana ca s-a nascut intr-o marti.

Asa a inceput prima mea relatie serioasa cu un locuitor al acestui sat in care imi duc viata cu bune si cu rele.

E inutil sa spun ca in aceasta perioada in care am luat lapte de la dansa , nu am ramas niciodata fara lapte, mi-l pastra indiferent de ora la care ma duceam sa il iau si mi-l oferea cu acelasi zambet cald  ca in prima zi . Este un om de care iti vine greu sa nu te atasezi.

De multe ori ma  imbia cu cate o farfurie de mancare din oala ce clocotea pe plita si trebuie sa recunosc ca tare greu imi mai era sa o refuz.

Odata ce mi-a cunoscut pruncul  , a iceput sa imi ofere din cand in cand  ousoare pentru ei si branzica proaspata …

Imi facea placere sa ii duc flori din gradina pe care le primea cu o imensa bucurie…

De multe ori mi-a marturisit si ea si tataiu ca ma iubesc ca pe fata lor ….

Dar au venit si vremuri grele si tataiu s-a imbolnavit si a venit si o seceta mare … nutreturile s-au scumpit drastic si intretinerea vacutei era din ce in ce mai dificila asa ca la un moment dat au decis sa o dea spre vanzare… nu pot spune ce tristete m-a cuprins dupa doi ani de lapte bun si dulce cu smantana de o palma… si apoi tare greu mi-a venit sa nu ma mai duc pe la ei.

Mai treceam din cand in cand cu flori sa-i intreb de sanatate, si citeam pe fata lor o bucurie de nespus…

Pe vacuta cei care au cumparat-o pe aproape nimic pentru valoarea ei reala au taiat-o la scurt timp de la cumparare spre amaraciunea femeii si a omului ei care au crescut-o de mica si cu care s-au ajutat atata vreme.

Este o legatura speciala intre taran si vita lui , ceva inefabil .

De multe ori ajungeam in timpul mulsului si asistam cu placere la acest ritual deosebit care difera de la om la om.

Mai intai o mangaia cu drag si-i vorbea bland iar animalul privea femeia cu o incredere si afectiune deosebita , apoi o spala bine pe uger o stergea , intotdeauna cu carpe curate si vorbind cu ea si alintand-o o mulgea repede si bine… iar la sfarsit muia degetul aratator in spuma calda si facea o cruce mare pe pulpa vacii … Am incercat sa iscodesc sursa gestului si semnificatia lui dar raspunsul a venit simplu si firesc : asa se face ca sa fie bine.

Au trecut acum de mult acele vremuri care s-au asternut ca neaua in straturi pe fata sufletului ca un balsam …

Prezenta lor calda mi-a usurat ani de pionerat in traiul meu la curte si care trebuie sa spun ar fi fost destul de frigurosi fara aceasta mica sursa de caldura  sufleteasca.

Mai tarziu tataiu a murit de tristete poate si de amaraciune ca viata satului nu mai e ce era .

Apoi am trecut inapoi la tanti Ileana dar nu am putut sa beau laptele acela si a trebuit sa renunt… pana la urma un vecin binevoitor de la vreo doua case mai departe de mine imi zise intr-o dimineata sa iau de la sora-sa ca are vaca buna si sigur o sa-mi placa… Asa ca iata-ma de asta data nu asa de speriata in fata unei porti mari de fier de culoare maro din spatele caruia latra grozav un caine fioros.

Strig:

-Tantiiii Ffloriicaaa!

Aud pasi si pe poarta se strecoara incet afara o femeie scunda si slabuta legata cu o basma .

Isi cere scuze pentru sortul care purta marturia unul razboi amarnic cu gradina si ma intreaba ce-i cu mine .

Spun repede poezia de pe acum invatata: unde stau, cine sunt si cine m-a trimis precum si ce vreau dintr-o suflare si apoi raman cu inima batand tare in fata ei ca asteptand o sentinta.

Ea zambeste si imi zice:

-Zici ca te-a trimis fratimiu Gica… Am lapte nu-i bai, da sa-mi spui cand iei si cat sa-ti dau ca mai am si alte persoane care vin sa ia de la mine tocma de la Bucuresti si nu vreau sa te incurc, nici pe tine nici pe ei….

Mi se pare fireasca cererea femeii care  ascundea o intrebare ce era menita sa testeze seriozitatea mea de fapt…

Izi spun programul dupa care eram obisnuita sa iau laptele si cadem de acord la pret.

La inceput nu am inteles de ce de fiecare data se strecura milimetric pe poarta afara si tragea poarta in urma ei… am crezut ca nu vrea sa intru in curte sau sa-i vad casa dar cand i-am cerut sa vad vaca mi-a marturisit ca are un caine tare rau si i-e teama sa nu rupa lantul si sa sara la mine caci cu siguranta ca m-ar fi facut zdrente de m-ar fi prins….

Am acceptat ceea ce spunea deoarece din spatele porti se auzea cu adevarat un latrat de fiara .

Incetul cu incetul am inceput sa cunosc omul din spatele chipului mititel si zambitor si l-am indragit din ce in ce mai mult . La scurta vreme dupa ce am inceput sa iau lapte de la dansa a inceput sa imi strecoare in plasa cu sticle cate ceva din cele ce avea la indemana: odata branza, alteori mere, oua proaspete sau flori de tei, o fusta de la fata ei, mai tinereasca , si chiar si un suport de cutite . E inutil sa va spun cum ma simt de fiecare data cand primesc ceva cat de mic lucru de la ea … Le ofera cu atata dragoste incat cat de neinsemnate ar fi ele lucrurile se incarca cu o imensa   valoare  sufleteasca.

Intr-o zi m-am dus la poarta si ridicandu-ma pe bancuta sa iau plasa cu sticle de dupa poarta, constat ca animalul care ma latra cu atata convingere de multa vreme  nu mai este…Strig femeia si o vad venind legananduse intristata pe picioarele ei micute : Vai vai vai … mi-au omorat catelul spune ea lamentandu-se cu durere.

Ochii ei mici si blanzi se umplura de lacrimi . A fost un caine asa de bun si de credincios… Mi l-a otravit netrebnica aia de femeie… O priveam muta de uimire si vedeam suferinta ei … care i se citea cu usurinta pe fata… suferea pe de o parte din pricina pierderii suferite si pe de alta parte din pricina rautatii intentionate si gratuite a oamenilor din jurul ei.

Si cum stateam asa in fata ei fara raspuns mi-a venit sa o imbratisez si sa-i spun ca si eu am constatat ca-s rai oamenii pe aici … M-am simtit cumva legata de ea in suferinta ei …. M-am multumit sa o imbratisez si sa o linistesc spunandu-i ca  sa gaseasca alt caine bun in curand …

Ne-am atasat de atunci si mai mult si incetul cu incetul femeia a inceput sa imi povesteasca din viata ei despre copii si nepoti si bune dar mai ales rele… Am constatat ca a avut o viata tare grea si incercata.

M-a poftit in curte apoi si-a adus aminte si mi-a aratat chiar si vacuta cu a carui lapte au crescut copiii  mei si mai cresc inca.

Apoi din ce in ce mai des gasea cate ceva pentru mine in plus, azi una, maine alta si imi repeta intruna ca : Si eu am crescut trei copii si stiu ce inseamna , ia aici de le da la copii sa creasca.

Intr-o zi mi-a iesit in intampinare cu o punga in care pusese aluat crescut de gogosi… Tu esti tanara si n-ai timp sa faci ia de le coace sa le faci bucurie la copii.

Si cate altele ca nu le mai tin minte sirul… Niciodata nu m-a intrebat cand ii dau bani, desi am decis sa ii dau la luna , s-a intamplat sa nu pot sa -i platesc femeii laptele la timp si de cate ori eram nevoita sa ma scuz pentru intarziere imi repeta cu drag aproape : lasa tu, da-mi cand poti… ca nu-i graba…

In curand am ajuns din nou fiica adoptiva si sincer ma mangaie nespus cand o aud ca-mi zice: Tu esti ca fata mea…

Dar sa nu va imaginati ca doar cu mine e asa , toti care mi-au vorbit sau imi vorbesc de dansa mi-au povestit numai lucruri deosebite…

Zilele trecute, intr-o joi cand m-am dus la lapte, cu sticlele in brate ne oprim in poarta sa ne luam la revedere. Pe drum venea in baston o batrana slaba tare care de abea pasea. Tanti Florica se uita la ea si o striga sa o intrebe de sanatate. Ea raspunde ca e surda si nu prea aude. Tantica mea se apropie de ea si o intreaba de ale ei , apoi o vad ca imi zice sa o mai astept putin si dispare in curte revenind cu repeziciune si cu cateva dulciuri in mana si i le pune in brate femeii surde . Aceasta din urma vizibil miscata de gest da slava Lui Dumnezeu si binecuvanteaza inima femeii darnice care cu o figura linistita si fireasca zice bland in urma ei : Mergi in pace…

Se scuza parca apoi in fata mea pentru gestul facut,  spunand  ca biata de batrana are 90 de ani si ca nu prea mai intelege ce-i cu ea … o gasesc uneori mergand pe marginea soselei zicand ca se duce la fiul ei, saraca… Are un sot paralizat acasa si un copil bolnav de care vede impreuna cu celalalt fiu mai mare- cu randu’ . Biata de ea.

Ajunsa acasa mi-am adus aminte ca i-am promis ca-i dau „altoaie” de muscate de la mine si dupa ce am pus la fiert  laptele, m-am intors cu „altoaiele” promise si intrand dupa ea in sopronul care serveste drept bucatarie de vara o vad ca cotrobaie in frigider si ma intreaba?

-Nu vrei cativa dovlecei , i-a adus de la camp nentu’ Gheorge cand s-a dus dupa iarba?

– Vreau zic eu stiind ca nu o pot refuza niciodata din pricina dragostei cu care mi le ofera si o vad ca scotoceste dupa o punga in care vara patru dovlecei potrivit de mari….

– Da bors nu vrei ? ca uite tocmai il scoteam si ce fac eu cu atata?

Eu care sunt o mare amatoare de bors proaspat ( il beau asa crud), zambesc incurcata si ii raspund afirmativ… Ce faci cu dovleceii, ma intreaba ea nu vrei sa iti mai dau inca doi?

Nu , multumesc sunt suficienti, am sa fac chiftele…

Ea zabeste si o vad ca se suceste din nou prin mica ei bucatarioara de tara si in doi timpi si trei miscari imi vara cate doua oua in fiecare buzunar  la hanorac si imi sopteste : ia ca sa pui la chiftele sa le placa la copii.

Asa blindata cu sacosa de dovleci si  sticla de bors in brate, cu ouale in buzunare ies pe poarta binecuvantand femeia aceasta mititica de la care n-am plecat niciodata fara sa ma bucur de mila ei…

Poate ca viata in general e grea si uneori aproape cadem in deznadejde cand nu avem pe nimeni langa noi sa ne ajute. Si poate ca acela e momentul cand  Dumnezeu ne scoate in cale oameni  deosebiti spre ajutor si exemplu , si pentru a ne mangaia. Depinde de noi daca suntem in stare sa ii recunoastem si sa ii apreciem pe masura…

Domnul sa ne binecuvanteze pe toti si sa rasplateasca cu mantuire pe cei care fac  voia Lui.

Read Full Post »

Pentru voi

Multumita unei persoane deosebite care din cand in cand imi trimite cate o legatura spre ceva deosebit care delecteaza atat simturile cat si sufletul va pot oferi acest video.

Multumesc A.

Read Full Post »

Older Posts »