Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for august 2008

Cand ai foarte multe oratanii pe langa casa e putin probabil sa fii in stare sa acorzi aceeasi atentie fiecareia dintre ele . Bineinteles ca cele mai favorizate sunt cele proaspat achizitionate, cum este cazul celor 2 iepurasi dragalasi care au sosit Duminica . Cine nu stie?, ca dupa ce isi fac rodajul in familie – care in cazul pruncilor pentru care au fost cumparate, dureaza cu ingaduinta 2 -3 saptamani – animalutele sunt lasate sa traiasca linistite ( poate prea linistite) vazandu-si singure de viata lor , aproape ca se linistesc de tot daca nu apare mami cu hrana si apa si mai ales curatenia in cusculitele lor. Iepurasii, trebuie sa recunoastem, ca au o oarecare trecere la micii stapani deoarece pot fi luati in brate si inclusi in activitatile zilnice ale acestora ( plimbatul cu tricicleta, trotineta cu iepurasi in brate, datul in leagan cu ei in poala si statul intins cu iepurele pe burta sunt la mare cautare-va dati seama bietii iepuri ce pofta de mancare au dupa atata sport) .Dar sa revenim la zebrele noastre caci despre zebre este vorba aici.

Este vorba despre una din cele doua perechi de zebre australiene pe care le-am crescut cu multe peripetii de anul trecut de prin noiembrie . Astazi cand le-am scos afara din casa ( le tin noaptea in casa sa le protejez de pisici si alte pradatoare) am constatat ca intr-unul din cuibusoare aparu o margica intocmai cu margica gaini din poveste, doar ca spre deosebire de poveste margica aceasta e insufletita ! Imaginati-va ca acest ou e mai mic decat un bob de fasole altoita.

* va urma *

Read Full Post »

primavara printre primele flori infloreste si trandafirul urcator de la poarta are o culoare delicata si un parfum pe masura splendorii lui

Read Full Post »

Te gandesti la mintea unei copilite de 4 anisori si iti spui in gand: ce inteleg ei din lumea aceasta ? Si cand spun aceasta ma refer la aumite aspecte ale vietii pe care parintii de obicei nu le impartasesc copiilor. Noi de exemplu nu am reusit pana acum din cauza slujbelor pe care le-a avut sotul( la patroni exploatatori care nu-i acordau nici  timp de odihna zilnica daramite zile de concediu) si din cauza faptului ca toti banii pe care i-am avut i-am bagat mereu in construirea si amenajarea casei, sa plecam in concediu… in afara de cateva zile la tara copiii nostri nu au prea iesit din localitate lucru care pana la un moment dat nu ni s-a parut iesit din comun avand in vedere curtea foarte mare de care dispunem in jurul casei. Astfel incat nu a fost niciodata vorba de preturi la statiuni sau  vacante. Singur A. fiind mai maricel a beneficiat saptamana trecuta de cateva ore la mare intr-o zi in care tati a fost plecat cu un transport in interes de serviciu…

Copii se joaca afara pe terasa unde exista si un fotoliu mai vechi. Pe un sac mare de plastic este asezat un covoras taranesc ,dintre acelea tesute la razboi, chiar de bunica Jeni, inca un pres mai mititel tine loc de perna.

A.sta tolanit pe presulet numarandu-si banii(frunze de nuc). AM sta pe fotoliu si il îmbie:

-Nu vi la mine, la mare?

-Pai cat e fotoliul?

AM raspunse fara sa clipeasca: cinci milioane!

-Cam  mult… cred ca o sa ma duc la Constanta spuse el serios…

AM. schimba strategia: Vino la mine la Constanta si alearga la balansoar, ca la mine e mai bine…

A. intreaba : si cat e datul in leagan?

-Cinci mii, raspunse hotarata fetita.

-O sa-mi iau toti banii la mine, spuse A. poate gasesc un suc sa beau. Da suc aveti?

-Avem si suc e patruzeci… Aici mami ramase cu gura cascata (in afara de cat costa painea si pufuletii nu prea isi aducea aminte sa fi comentat preturi cu copiii, iar culmea -suc nu se cumpara in casa decat la ocazii si in nici un caz nu il cumpara copiii).

– Cred ca nu mai vin la Constanta spuse A. zambind smechereste- ma duc la Turcia e mai cald si mai bine . Moment in care isi aduna covorasul si plasticul si cu ele sul se muta de pe terasa pe iarba…

Jocul a continuat dar pentru mami a fost suficient cat sa intre in casa si sa rada pe saturate. Copiii nostri sunt mult mai maturi in jocurile lor decat eram noi, mai ancorati in realitate poate . Poate ca preturile au fost pura inventie si sensul dialogului o joaca, dar gandindu-ma mai bine, prea suna infricosator un joc care copiaza atat de fidel realitatea.

Read Full Post »

cactusii – printre florile mele preferate

Read Full Post »

noapte buna …

Cred ca fiecare mama îşi priveşte copilaşul ei mititel, chiar daca nu este primul, cu acelaşi interes si cu aceeaşi nerăbdare încercând sa surprindă fiecare milimetric pas către maturizare. De fapt nu ştiu de ce noi mamele si părinţii in general, ne dorim atât de acut ca odraslele noastre sa se maturizeze, sa crească, daca se poate cu paşi cat mai repezi. Cat sunt mici abia aşteptăm sa fie mari, iar când sunt mari ne e dor sa fie mici si nu-i lăsam sa ne părăsească pentru a-si urma cursul vieţii lor … E un paradox poate, si te gandesti ca ar fi mai bine sa fie invers: cat e micut sa incerci sa amani maturizarea iar cand e mare sa te grabesti sa-l lasi sa plece la casa lui; dar se pare ca nici asa nu este bine . Sigur Dumnezeu in economia lui a randuit asa ca mamele sa fie cat mai atente si determinate sa ajute pruncii sa devina oameni cat mai din vreme pentru ca sa fie pregatiti pentru viata… Exista si exceptii binenteles care abuzeaza de statutul de mama si incetinesc in mod constient si constant cresterea copiilor lor cocolosindu-i si dominandu-i in diverse moduri furandu-le dreptul de a fi responsabili… . Dar nu despre asta era povestea mea care este vesela nu trista …

Seara la culcare mami pune puii in pat. Fiecare primeste ,bineinteles, inafara de povestea de seara ,pe care o asculta impreuna, cate un scurt moment individual de rugaciune si mangaiere de la cel mic la cel mai mare.

A. are 7 ani, deja e mare si isi face rugaciunile singur, dar nu se poate lipsi de rugaciunile lui mami, caci mami spune niste rugaciuni speciale dupa cum a raspus acesta tatalui care nedumerit l-a intrebat de ce nu ii ajunge rugaciunea pe care o face singur … si oricum in cele cateva clipe de exclusivitate se cerne ziua: ce a fost bun ce a fost rau si cateva explicatii si sfaturi ca puiul sa inteleaga si sa stie ce a gresit si ce are de facut mai departe … .

A.M. are 4 anisori si un pic si este foarte delicata, si asteapta si ea cu nerabdare sa fie mangaiata , stie si ea un pic sa se roage dar prefera rugaciunile spuse de parinti caci le stiu mai bine, singura pe care o spune e Ingerasul caci i-a spus mami ca nu vine decat daca il striga ea cu gurita ei (si asta nu ca nu ar fi langa ea tot timpul)…

T. ce ai putea sa spui despre el? E tare dragalas si are doar 2 anisori si ceva poate ati crede ca nu stie ce se intampla seara la culcare … cat poate intelege un prunc micut? dar mai ales cat poate vorbi ? stie sa faca diferenta intre rugaciuni si cand trebuie sa spuna Amin, mai stie sa spuna oapte buna , somn usoi si ise plăcute. Ce sa te astepti tu de la puiul cel mai mic ? De abia a invatat sa vorbeasca si prin asociere sa spuna propoziţii; suntem in era lui pintu ca si începem sa facem legătura intre cauza si efect. Oricum părerea de mămică avizata, cu experienţa de trei copii, este ca oricum puiul ei cel mic e mult mai dezvoltat in raţionament si exprimare decât erau fraţii săi când erau mici, dar fiecare a fost mai bun decât ceilalţi doi in cate ceva . Si iată ca se rostesc rugăciunile si puiul o sărută pe mami pe obraji, pe frunte, pe barba si pe nas, sa nu rămână nici o arie descoperita …mami il îmbrăţişează si se aude schimbul de urări de noapte buna … Sa fii in sănătate! se aude incetisor si timid… moment in care mami se intreaba oare a inteles bine? puiul meu mic a inventat o noua urare una care sa-i exprime mai bine dragostea si grija .

Ce credeţi? l-am întrebat inca o data ca sa fiu sigura ca nu a fost doar o părere… copilaşul a repetat de aceasta data cu mai mult curaj, nu mă înşelasem. Inima era inundata de o dulce simţire era ceva nou pentru mami – o grija aşa de mare dintr-un suflet atât de mititel- si are doar doi anişori. Mami se duse beata la culcare si ramase cu gândul pedalând pe acea expresie mica T. făcuse inca un pas in viată.

Read Full Post »

A. sta confortabil pe canapea deşi mami ii spusese sa facă curăţenie in sufragerie… Apare mami in uşa si A. împreună cu AM. si T. zâmbesc ghiduş. <Ati terminat?>  întreabă mami nemulţumită de rezultat. Bineînţeles ca noţiunea de curăţenie a lui A. nu corespunde cu cea a lui mami. Mami are de ales sa se enerveze si sa-i oblige sa facă curat prin metode constrictive sau sa rămână calma si sa încerce sa vadă cum poate rezolva in mod amiabil problema. Alege in mod inspirat, crede ea, a doua varianta . Se aşează pe canapea si îl întreabă pe A. cu un ton hotărât <ce e mai cu pantalonii tai aruncaţi acolo?> <pai, a făcut iepuraşul pisu pe ei>răspunse zâmbitor A. fiind convins ca răspunsul lui o va dumiri pe mămica lui. Ea vizibil enervata intreaba pe un ton ridicat <si ce fac ei acolo pe fotoliu mai băiete?> El surprins ca primul răspuns nu a reuşit sa scoata pantalonii din vizorul mamei răspunse cu un surâs care ii anima toate trăsăturile fetei <pai, se relaxează si ei …> Mami ramase muta un moment, dupa care pufni in ras si  inevitabil admosfera se destinse si fără sa se poată abţine riposta < pai, mai bine du-i sa se relaxeze in coşul de la baie mai, ca e mai răcoare>…. Copilul satisfăcut ca a stârnit veselia, se executa si duce pantalonaşii  in vacanta la baie… .

Read Full Post »

Daca te muti la tara si nu ai nici macar cateva  cunostiinte elementare de agronomie iar taranii adevarati (ma refer la vecini) nu au habar cum sa te sfatuiasca risti sa te trezesti in tot felul de situatii cel putin hazlii daca nu de tot rasul… . Ceea ce vedeti in imaginea alaturata se numeste cireşovişin adica, mai pe intelesul tuturor un cires care face visine ( e drept foarte mari si foarte bune).

Totul a inceput de la un imens cires de mai ( adica un soi timpuriu) cu cirese mari si negre, ce sa mai, o adevarata comoara la curtea omului. Va dati seama ce inseamna sa te muti la casa in aprilie si in mai sa ai parte de un festin de cirese dulci si zemoase cum eu, trebuie sa recunosc ca nu mai mancasem pana atunci. Pot spune ca il inteleg pe Creanga ca fura cirese direct din pom si,  sigur ca erau mai bune decat cele de capatat, dar o inteleg si pe matusa Marioara pentru ca betia cireselor nu ma furase doar pe mine ci si pe copiii vecinilor carora le era mai usor sa sara gardul si sa se serveasca singuri din pom, decat sa ceara proprietarilor. Avand in vedere ca in curte nu prea erau fructe decat vreo 5 corcodiusi si vita de vie ca in curtea orcarui gospodar beutor care se respecta de pe aici trebuia sa mai plantam si alţi pomi fructiferi. In consecinta in primavara urmatoare am procedat la umplerea grădinii  cu pomi fructiferi ca pentru o familie care vrea sa  isi răsfeţe  copiii (desi atunci nu aveam decat unul si acela mititel). Am redus efectivul de corcodusi la 2 pastrand doar pe aceia cu fructe mari si timpurii, si am scos via lasand doar cateva  pentru consum imediat (fapt ce ne-a scazut reitingul in randurile vecinilor care au considerat acest gest de-a dreptul necugetat- cum sa nu faci tu tuica ta si vinul tau). Profitand ca nu e gradina din fata blocului si pot face ce vreau am desfintat podgoria si tuicaria si am plantat cativa pomisori achizitionati din piata care ne-au oferit si ei surprize. Caisii erau zarzari, parul era paducel si prunul era corcoduş (fraţilor nu mai achizitionati pomi fructiferi din piete nu sunt ce par a fi ; daca nu aveti posibilitatea sa luati de la o pepiniera macar cumpăraţi-i din supermarket, sansa sa fie ceea ce e pe eticheta e infinit mai mare).

Am descoperit noi proaspeti agricultori ca sub ciresul nostru au rasarit o multime de pomisori care dupa vastele noastre cunostiinte pareau sa fie ciresi si dupa o mica socoteala ( va imaginati ce planuri ne faceam noi – un cires, doi ciresi, trei ciresi… ce de cireşe! te ia ameteala) am decis sa umplem curtea cu ciresi. Am plantat 7 puieti, care nu au rodit in primii ani dar ce nu face omul cand isi vede visul aproape implinit. Au crescut o splendoare de copaci vigurosi si ramurosi si in al treilea an s-au umplut… de visine. Cine a stiut ca din radacina ciresului dau visini sau ca si mai probabil portaltoiul era visin… acestea sunt lucruri pe care daca nu le afli in vreo scoala sau de la vreun bunic priceput nu le poti afla decat din experienta…

Acum curtea are tot felul de fructe am pus de-a lungul anilor destule si suntem fericiţi ca le avem chiar daca predomina vişinele…

Read Full Post »

6 August – Schimbarea la fata a Mantuitorului nostru Domnul Iisus Hristos

”Si după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe iacov si pe ioan, fratele lui, si i-a dus într-un munte înalt, de o parte . Si s-a schimbat la fata înaintea lor, si a strălucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele lui s-au făcut albe ca lumina. Si iată Moise si Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.Si, răspunzând, Petru a zis lui Iisus : Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voieşti voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una. Vorbind el inca iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iată glas din nor zicând: <<Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L>>. Si auzind, ucenicii, au căzut cu fata la pământ si s-au spăimântat foarte. Si Iisus S-a apropiat de ei, si, atingându-i le-a zis: Sculaţi-va si nu va temeţi. Si ridicându-si ochii, nu au văzut pe nimeni, decăt numai pe Iisus singur. Si pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui sa nu spuneţi ce aţi văzut, pana când Fiul Omului Se va scula din morţi.”

Matei 17

6 august 2008

La multi ani, parinte, azi e ziua dumneavoastra! spuse femeia incetisor imediat ce intra in camera…Verifica cu atentie perfuzia si dupa ce se asigura ca functioneaza se aseza oftand aproape imperceptibil pe marginea patului. Intinse mana cu sfiala si atinse delicat mana celui ce ii fusese de mai mult de douazeci de ani de ani duhovnic si prieten de suflet. Era atat de calda … Dupa saptamani intregi de suferinte crunte, de febre epuizante, de transpiratii interminabile, de nemancare si dureri insuportabile, bolnavul abia mai putea respira . Fiecare clipa de viata era o minune faptuita de Dumnezeu. Nici unul din medicii care l-au vazut nu puteau intelege cum mai rezista . Azi au trecut si alti fii duhovnicesti pe la dansul toti tristi si ingrijorati de faptul ca miracolul asteptat intarzie sa apara … Caci stiau ca Domnul isi aratase bunavointa Lui intru acest parinte si in alte dati vindecandu-l de cateva boli imposibil de tratat pentru medici … Acelea s-au aratat a fi doar incercari…ce au intarit credinta celor ce il cunosteau pe parinte si il aveau de duhovnic . Si cum ar putea Domnul sa nu lucreze prin acela care aici, in miezul capitalei, intr-o parohie amarata de sector, a dus o viata de post aspru si rugaciune neincetata asa cum se cuvine unui calugar adevarat . Slabit, cu ochii intredeschisi, fixand o icoana a Maicii Domnului de la Muntele Sinai parintele sta nemiscat. Cei care il viziteaza spun ca ar fi in coma, dar eu stiu pe cineva iubit foarte mult de Parinte care sustine ca acesta parea sa stie cine este langa dansul si sa se bucure de prezenta celor mai apropiati fii ai sai… Incet, incet s-au retras cu totii, vizitele trebuiau sa fie scurte ca bolnavul sa beneficieze de cat mai multa liniste si rugaciune… Bolnavul icni incercand inutil sa tuseasca. Lacrimile inundara din nou obrazul obosit al femeii, stia ca fiecare clipa e un supliciu pentru aceasta fiinta delicata si smerita ce si-a petrecut viata in tacere si consacrare permanenta voii Lui Dumnezeu. ”Doamne Dumnezeul meu iarta-ma!” spuse ea in gand, cu inima zdrobita caci si pentru pacatele mele sufera duhovnicul meu acum!Lacrimile continuau sa siroiasca limpezi si calde pe obraji, trecuse atata timp de cand s-au cunoscut… Imaginile navalira in mintea ei ingreuiata de ganduri <<Parinte copilul meu e pe moarte , stau cu el in spital de atata timp si nu-si mai revine…sunt asistenta si stiu ca doctorii nu se inseala…-Ce spui soro, unde ti-ai pus nadejdea? intreba el zambind de parca nu-i vorbea de o chestiune de viata si de moarte… – Hai sa ne rugam, Caci Bunul Dumnezeu nu ne da copii si apoi sa-i ia asa fara motiv, Dumnezeu iubeste copiii! …urmara ore in sir de rugaciune in genunchi in fata Mantuitorului si a Maicii Domnului, femeia cu copilul in brate repeta incet rugaciunile parintelui , cata dragoste, cata smerenie cata dulceata si credinta izvora din sufletul acestui monah entuziasmat de dorul mistuitor de a aduce cati mai multi fii risipitori inapoi in fata Tatalui Ceresc .Si nu ar fi putut rezista in genunchi si cu un copil in brate atatea ore la rugaciune daca nu s-ar fi milostivit bunul Dumnezeu, prin rugaciunea parintelui, de dansa si nu i-ar fi ridicat si ei durerile si copilului boala …-Ai vazut acum si fratia ta, in cine sa-ti pui nadejdea spuse mai tarziu zambind Parintele. Roaga-te din toata inima ta si e imposibil ca Dumnezeu sa nu iti raspunda, doar ca asteapta sa insisti un pic…>>Lacrimile parca incetara in fata acestei amintiri atat de dragi ei. Inima i se mangaie o clipa cu imaginea zambitoare a parintelui din amintire, dar tresari imediat si fu parca lovita de realitatea dureroasa ce o inconjura. isi petrecu cateva ore citind rugaciuni cu voce tare simtind in inima ei ca in orice stare ar fi paritele sufletul dansului se ruga impreuna cu ea. Lacrimile izbugnira din nou de parca nu ar mai fi plans niciodata ”cine o cunostea pe ea mai bine ca dansul? cui ii va mai marturisi ea pacatele ei?… de unde va lua sfat?”… dar intr-o clipa de luciditate gandi ca sigur dansul n-ar fi permis sa se smiorcaie asa , sigur ca raspunsul dumnealui ar fi fost ca desigur Domnul o stie cel mai bine si trebuie sa-I respectam voia orcare ar fi ea…se imbarbata un pic . In camera isi facu aparitia un fiu duhovnicesc al parintelui care hotarase sa ramana peste noapte sa supravegheze pe bolnav . Tarziu, in noapte femeia se hotara sa se duca in camera alaturata sa mai faca cate ceva caci dupa nenumarate zile de nesomn o razbise oboseala si voia sa alunge somnul cumva…iesi din incapere lasand pe acela ce statea cu dansul sa citeasca in continuare dar la scurt timp ceva o indemna sa se intoarca. Cand ajunse in prag vazu pe cel ce citea ca face semne disperate atragandu-i atentia ca bolnavul isi revine si a deschis ochii .Dadu buzna in camera si incerca sa si articuleze surpriza , dar nu reusi sa spuna decat ”Parinte…” caci ochi acestuia larg deschisi si complet lucizi o strafulgerara determinand-o sa taca si in acelasi timp sa ramana nemiscata… Privirea parintelui zabovi indelung asupra icoanei Maicii Domnului si apoi zambind cu un zambet ce radia impacare si pace inchise ochii si adormi intru Domnul.

Odihneste Tu, Doamne sufletul adormitului robului tau la loc de verdeata unde nu este durere, nici intristare nici suspin, ci doar viata fara de sfarsit…

Read Full Post »

Existenta in afara lui Dumnezeu oricat de filosofica ar fi nu inseamna nimic…A exista cu adevarat -si eu nu pot spune ca exist ci doar imi aman moartea de pe o zi pe alta-inseamna a arde intens, ca o flacara, de dorul Dumnezeirii, a tanji in fiecare clipa de a mai fi odata in mainile Lui -lut si suflare divina- necunoscand propria vointa, prinzand ascultator si tacut forma creaturii iubite… fiul mostenitor ce nu risipeste…dar unde am ajuns?… acum… aici….- nicaieri…atatea premise risipite…. atata suflare divina care se revarsa de atunci si pana acum spre o lume de lut ce nu poate arde… Mi-e teama ca rabdarea Lui e aproape de sfarsit… iar noi bietele creaturi ne zbatem ca o adevarata turma de oi naucite de intunericul faptelor noastre si hartuite de coltii fiarelor pentru care suntem o prada mult prea usoara…
Simt vremurile acestea acut stirbindu-mi din vise… ca norii grei de furtuna ce prevestesc urgia ce va sa vina…si-i privesti si te-apasa pentru ca stii ca nu exista scapare pentru plantuta plapanda ce-o ai in gradina… doar daca tu, in ultima instanta, nu ai s-o protejezi cu riscul sacrificiului suprem…caci asa ne sunt sufletele …. plantute firave si anemice dependente de ultima raza schimonosita de SOARE ce de abea mai razbate de ceata densa a pacatelor, aici, jos, in fosta Gradina a Edenului.

Read Full Post »

Uneori simt ca mă sufoc cu propriile-mi gânduri… si nu mai am o frântura de cer sa respir… atât de mult mi-as dori sa fiu libera…ca un canar ce se avânta naiv pe fereastra uitând ca s-a născut in tari mai calde si-a fost sortit sa stea in colivie… Atât de mult mi-as dori sa fiu libera de teama de a nu gresi; libera de sagetile otravite ale pacatelor ce sapa tacute in adanc; libera de legatura tinei care ma trage spre origini incovoindu-ma sub greutatea ei de ciob sunator; libera de gandul care rataceste aiurea fara sfintenie si adevar; libera de ochiu-mi profan si opac ca piatra din suflet; libera de simtirea ce-nfiorata-si doreste sa existe aici si acum; libera de buzele ce se incapataneaza sa rosteasca cuvinte in desert; libera de mine insami goala sau plina de intelesuri existentiale ; libera de tot ce sunt in felul meu atat de limitat in stralucire…atat de mult mi-as dori sa fiu libera…atat de mult mi-as dori sa FIU…..

Read Full Post »

Older Posts »