Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 3 August 2015

Bine v-am regăsit .

               M-am reîntors pe blog. E foarte adevărat, am lipsit foarte mult dintre voi, mi-aţi lipsit, dar am primit călduroase incurajări să mai scriu şi am decis să urmez sfaturile. O să încerc să îmi fac timp să vizitez şi blogurile voastre dacă veţi avea amabilitatea să îmi lăsaţi câte un link .

                Am emoţii  ca prima dată , la primul articol… oare îl va citi cineva ? Voi reuşi să ajung la sufletul vostru ?

                 Am decis să scriu din nou , dar nu în fiecare zi, pentru că nu am timp , ştiu, nimeni nu are, dar în această eră a vitezei în care preferăm canalele de comunicare rapidă, scrisul pare ca un mers de melc pe langă o maşină de curse , dar tocmai asta relaxează cel mai mult, faptul că ai timp să gândeşti ce scrii , să reciteşti să revi asupra ideii poate chiar să te răzgândeşti … Iar cititul ,  în mod categoric gâdilă  mult mai plăcut neuronii decât o înşiruire  concentrată , incoerentă de prescurtări care arată in cel mai bun caz asemenea formulelor chimice … ce să mai spunem de mutriţele multicolore docile si capabile să identifice şi să exprime aproape orice sentiment sau stare ;  de când deschidem ochii dimineaţa până adormim suntem un şir lung de emoticoane … La ce să mai folosim cuvintele în curând va fi mai :  bn sa vb prin msj să fie mai fun…

             Ce vom ajunge ? fară identitate de neam, fară istorie , fara logică şi morală , fară conştiintă de sine? Ce a mai ramas e graiul , limba care ne ţine încă uniţi şi legaţi prin sensuri şi sentimente. Limba noastra cea dulce cum au simţit-o mulţi scriitori români e canalul prin care stramoşii încă mai împing înainte sângele lor , crezul lor , seva acestui neam … Nu-i aşa că nu ne mai trebuie ? Ce atâta stramoşi şi patriotism , ce atâta morală? sunt chestiuni perimate , de modă veche, poveşti de adormit copiii, ah da! am uitat copiii nu mai adorm cu poveşti  spuse de bunici, ci cu filme de groază, căci sunt la modă: cu roboţi, fantome, monştrii , vrăjitoare si zâne care sunt menite să le umple capul de fantasme ireale şi inutile … cum s-ar mai vinde anorexica Barbie dacă nu ar viziona toate fetiţele poveşti cu presupusele zâne cărora le este permis să facă si prostii, că doar sunt VIP-uri… Trist … si uite că imi vărsai nădufu ar fi zis un minunat actor român amuzat de ironia situaţiei în care am ajuns cu toţii. Nici măcar faimosul haz de necaz nu îl mai facem corect e doar o pură descărcare virtuală de .. emoticoane … Românul se adaptează la orice nu-i aşa ?

           Suntem în era vitezei , de o eră încoace , şi vom ajunge să ne trezim dimineaţa cu o dorinţă arzătoare  să ne culcăm înapoi pentru că mâine e ceva mult mai important de făcut ca azi , şi desigur poimâine se fac reduceri la mall … nu mai dorim să trăim prezentul , de trecut ne-am cam plictisit, suntem pasageri clandestini în propriul nostru viitor unde nu va mai rămane nimic din ce ştim pentru că azi , AZI,  nu mai constrim nimic doar alegăm spre un mâine ireal, mincinos, fără să simţim că timpul trece pe lagă şi prin noi şi nu lăsăm nimic în urmă, ne topim ca neam , ca membrii ai comunităţii , ca oameni… fără nici o realizare concretă… şi nu mă refer doar la tineri , sau doar la o anume categorie a societaţii … ci la toţi , noi toţi , lumea noastra …  Dar ştiţi ceva ? Eu nu pot să accept asta! Nu vreau şi nu pot! Şi atât timp cât voi mai avea, am să mă opun, am să lupt  cu puţinul pe care îl pot face eu şi vă îndemn ca şi voi care încă nu v-aţi golit de crezuri si simţiri , de esenţă … să faceţi la fel… nu renunţaţi, luptaţi pentru ce a mai ramas de valoare , pentru ce ne-au lăsat bunii si străbunii nostrii, suntem datori , jertfa lor ne obligă sa fim morali, cinstiti, să ne iubim ţara şi credinţa, să propăşim ca oameni.

           Vă aştept aici să repicăm cuvinte, care mai tarziu să faca rod bun şi la vreme pentru cei ce vor urma.

          Încă un lucru mai doresc să vă împărtăşesc: am început anul acesta , foarte timid , dar hotărât un proiect . Un proiect pentru români, despre români, împreună cu românii  de pretutindeni, pe care il iubesc ca pe un copil , pentru că e mic şi trebuie să crească , pentru că e minunat şi trebuie să ajungă la voi cei care doriţi , vreţi şi puteţi să rezistaţi , un proiect pentru copii, părinţi , bunici şi tineri  singuri sau nu, dar conştienţi de sine şi de faptul că se poate să ne ridicăm din cenuşa în care zacem de atâta vreme… Doresc să facem ceva împreună , veţi fi invitaţii mei şi în măsura în care aveţi idei , sau doriţi să participaţi vom găsi o cale să facem colaborarea noastră posibilă … Vă voi ţine la curent cu stadiul în care se află pe masură ce progresează … Când voi fi gata să îl aşez în faţa voastră vă voi povesti mai multe despre el!

 Vă mulţumesc tuturor celor care au fost langă mine de-a lungul vremii şi tuturor celor care vor găsi cu cale să o facă şi de acum sau doar de acum înainte.

O seară cu pace în suflet vă doresc!

Gabriela

Anunțuri

Read Full Post »