Dragele mele mamici, si sotii mai ales, cauzele reale care se ascund sub aceste efecte pe care noi din neatentie le identificam ca si probleme in sine sunt doua in opinia mea: pentru efectul cel mai suparator si anume raspandirea bolilor contagioase de orice tip sunt de vina in primul rand parintii care sunt in mare parte ignoranti in ceea ce privesc bolile, simptomele si raspandirea lor( o mamica cu pretentie de la clasa de la mine imi spune azi zambitoare si evidentiat alarmata „vai , ai auzit ca avem raie ?” da zic raia ca raia dar mai rau ar fi sa luam scarlatina! si ea-mi raspunde ca „o floare ” pai ce nu sunt din aceasi familie tot aia ie!” Nu , zic eu chestia cu scarlatina e mai grava ca poti face… reumatism am mai vrut eu sa-i explic dar ea vizibil neinteresata imi raspunde indepartandu-se „A, da … ce chestie.”)
Deci nu faceam referire la voi dragele mele cand ma gandeam la inconstienta unora care nu numai ca nu cunosc problema dar nici macar nu vor sa afle sau sa actioneze intr-un fel… Ei nu intentioneaza sa ii aduca pe copii bolnavi la scoala , lor nu le pasa… . In al diolea rand sunt de vina si educatoarele si invatatoarele care nu stiu ce se intampla cu copiii care lipsesc si mai ales cand afla de existenta unor astfel de boli nici macar nu anunta parintii celorlalti copii.
Si cauza cea mai importanta care genereaza aceasta problema aparent de nerezolvat si care ,de altfel este cauza tuturor grijilor noastre dragelor este conceptia schimonosita, rasturnata si desacralizata despre viata in familie, pe care noi „crestinele „o avem multumita mostenirii parintesti si a lumii dezaxate in care traim.
Si am sa o spun acum desi as fi dorit sa o dezvolt dint-un alt unghi de vedere mai documentat, adevarata cauza este faptul ca noi femeile zilelor noastre am iesit din ascultare… da, da, din ascultarea fata de soti si cel mai tragic, din ascultarea fata de Dumnezeu… Oare nu suntem noi povatuite si randuite de Domnul sa ne ocupam de casa si de copii? Precum citim si la Apostolul Pavel in Epistola sa catre Tit:”Batranele… sa le invete pe cele tinere sa-si iubeasca barbatii, sa-si iubeasca copiii si sa fie cuminti, curate, gospodine, bune, plecate barbatilor lor, asa incat cuvantul lui Dumnezeu sa nu fie defaimat”. In ziua in care femeia a parasit caminul si s-a dus la serviciu si-a semnat sentinta la nefericire, la vesnica grija , la batjocura din partea barbatului pe care il concureaza in castigarea banilor, si a copiilor pe care nu mai este in stare sa ii ingrijeasca cum se cuvine.
Cate dintre dumneavoastra nu esuati seara pe canapea cand ajungeti acasa de la munca! dar sa mai adaugam si 2-3 copii, mancare, vase ,rufe, lectii, sotul care vine seara obosit sau nervos ca sefa il freaca la ridiche sau ca o neroada de femeie i-a taiat calea cu masina de era sa faca accident… Si ne gasesc asa esuate…, intunecate si pline de nervi… si totusi iubirea si respectul lor ni se cuvine! Ca sa nu mai vorbim ca unele dintre noi mai si sarim cu gura pe ei ca nu ne ajuta cu nimic… ca trebuie sa facem noi totul!?!
De aici mai departe e usor de ghicit…certuri, discutii, divorturi copii parasiti, neglijati care ajung de esueaza si ei in fata televizorului si al calculatorului sau si mai rau in anturaje periclitandu-si viata.
Caracatita isi intinde tentaculele ei peste tot : casa e un dezastru sau in cel mai bun caz numai un loc de pus capul sa dormi, cel mai ades o povara insuportabila…; copii care incotro: la crese, gradinite si scoli cu program prelungit plini de boli, indopati cu medicamente dar „imunizati” … imunizati la ce? la lipsa parintilor, la neatentia cu care li se serveste masa sau sunt culcati la pranz… imunizati la lipsa de dragoste de care sufera pana le trece … se calesc spunem noi… devin independenti se bucura cei care ne invata ca e foarte bine asa si ca e perfect normal sa se descurce singuri, pregatindu-se de zor pentru democratie…
Si inca un tentacol otravit de caracatita sugruma mintea femeii de acum plina de griji si nemultumire, nefericita si obosita -televizorul- evadarea in lumea siropoasa si impaienjenita a telenovelelor fara sfarsit, pline de barbati chipesi si galanti la care viseaza cu ochii deschisi…. dupa care merge la serviciu unde nauca intre nesuri si cafele rade strident la glumele indecente ale colegilor, care profita, de parca n-ar fi de ajuns de „nefericirea „ei si o mai invita si la o bere in barul de vis-a-vis, astfel femeia muncitoare isi pierde continuu controlul dar se simte mereu la comanda strigand , tipand si vociferand ca nimeni n-o aude si n o mai intelege …
Sau poate nu e fana de telenovele dar vrea sa faca cariera si atunci orice amanunt de tip familial( sot, copil, familie) dispare, se pulverizeaza in desfasurarea de forte care are loc pe campul de bataie unde ea femeia fatala desteapta si frumoasa… ii face praf pe eventualii adversari masculini care indraznesc sa i se opuna… si ajunge pe la vreo 30 de ani dupa masterate si specializari multiple SEFA… si privind in jur se trezeste singura, fara familie , fara copii, neimplinita si in final nefericita… Care dintre aceste femei va putea beneficia de respectul si dragostea unui barbat? Ca de prima categorie le e sila si de a doua le e frica… Ce sa mai vorbim de ascultare… am fi de rasul lumii!
Oare nu a zis Apostolul Pavel:”Femeile sa se supuna barbatilor lor precum Domnului; pentru ca barbatul este cap femeii asa cum Hristos ii este cap Bisericii, El Mantuitorul Trupului.Dar asa cum Biserica I se supune lui Hristos, tot astfel si femeile sa le fie intu toate barbatilor lor.” Bine, bine veti spune dar ce fel de ascultare… Si eu va spun ca nu intru nelegiuire desigur ci spre fapte bune, spre milostenie si iubire de Dumnezeu. Ascultarea femei fata de barbatul ei se concretizeaza, zic eu, in implinirea datoriei de sotii iubitoare, de mame grijulii in ingrijirea pruncilor si mentinerea si infrumusetarea caminului, in rugacuine si smerenie in respect fata de soti, in rabdare si toleranta si chiar si in simpla acceptare a hotararilor luate de acestia carora Domnul ne-a incredintat, dragele mele cu copii cu tot, caci se spune:” capul familiei este barbatul dar sufletul ei este femeia”… Si daca aceasta este ascultarea noastra sa ne iubim sotii si copii si caminul nu vom fi nefericite caci Domnul ne-a randuit rasplata pe masura, poruncind prin gura apostolului: „Barbatilor iubiti pe femeile voastre asa cum si Hristos a iubit Biserica si pe Sine S-a dat pentru ea ca s-o sfinteasca , curatind-o prin baie de apa intru cuvant, ca s-o infatiseze Siesi Biserica slavita fara sa aiba pata sau creturi sau altceva de acest fel, ci sa fie sfanta si fara de prihana.” si mai departe „pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup”. Deci dragostea si aprecierea barbatului care isi va gasi sotia implinind ascultarea o va sfinti pe aceasta dandu-i sansa la mantuire caci asa cum copiii vor fi ceruti din mana parintilor lor tot asa si femeile vor fi cerute din mana barbatilor carora le-eu fost incredintate spre ascultare prin Taina Cununiei. Ascultarea inseamna iubire fata de sot si din iubire sa-l faceti sa vina cu drag acasa totul sa fie in randuiala si noi sa fim calde , blande si vesele asa cum dragostea ne face sa simtim… Si nu cred ca exista pe lume femeie sa implineasca datoria ascultarii dupa invatatura crestina si sa nu se bucure de dulceata ascultarii sotului de ea prin iubire si devotament pentru ca nici unul nu apartine siesi ci celuilalt… Caci aceasta ascultare este insasi IUBIREA care”rabda ndelung; iubirea se daruie , ea nu se invidiaza ; ea nu se trufeste, ea nu se ingamfa ; ea nu se poarta cu necuviinta nu-si cauta pe ale sale , nu se intarata , nu tine-n seama raul, nu se bucura de nedreptate, pe toate le rabda; iubirea niciodata nu se trece”.
Dragelor sa il rugam cu ardoare pe Dumnezeu sa ne dea puterea se devenim FEMEI CRESTINE si sa dam exemplu fiicelor noastre ce inseamna ascultarea ca deprinzand-o de mici si obisnuindu-se cu ea sa poata da roade vrednice de viata crestina…
picurideroua 