Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 8 octombrie 2008

toamna betie de culori

Read Full Post »

sa ne bucuram impreuna

Am gasit acest video si mi-a placut de aceea vreau sa il impartasesc cu voi…

Read Full Post »

Ce poate fi mai frumos decat cand se strange familia impreuna , in cazul nostru sambata si duminica si se discuta ultimele noutati si fiecare e nerabdator sa impartaseasca noutatile cu tati care in ultima vreme afla stirile doar in week end.

Intr-o astfel de atmosfera plina de entuziasm si voie buna AM il pune pe tatic in tema cu ce mai e nou la gradi chiar daca nu e nimic prea nou in afara de faptul ca deseneaza si se joaca cu prietenul ei(o chestiune foarte controversata aceasta cu prietenia).Mami e in baie cu diverse treburi gospodaresti ascultand cu o ureche ce se discuta in hol. La un moment dat intrerupand discutia A spune exaltat: Tatii stii ce mi-a spus un baiat la scoala? Tati aparent ocupat cu cei doi pici mai mici intreaba intr-o doara; Ce? A. scoate tare , raspicat si pe nerasuflate o frumuseata de injuratura pe care nu as putea sa o repet nici pentru mine insami… inainte ca tati naucit sa poata reactiona sar din baie ingrozita si ii zic pe un ton ridicat :sa nu mai repeti asta niciodata in viata ta! la care A intreaba cu o naivitate de invidiat:Da ce inseamna mami? Mi se urca sangele in cap dar reusesc sa ma calmez in timp util si ii spun ca e uraciune in fata lui Dumnezeu orice injuratura orice ar insemna ea si ca de obicei injuraturile vorbesc despre lucruri rusinoase care il manie pe Dumnezeu iar cei maniosi le spun tocmai de aceea pentru ca sunt povatuiti de diavoli. Desi nu i-am raspuns direct la intrebare pare ca a inteles esentialul ca nu e frumos sa spui asa ceva … in fine, dezmeticita din soc cercetez cu luare aminte pe cei doi mai mici sa vad reactiile lor si observ ca nu dau semne sa fi inteles despre ce cuvinte era vorba si ma rog in gand ca si daca au auzit ceva sa le stearga Domnul tot din mintea lor inca frageda.

Urmeaza un schimb de priviri inspaimantate intre mine si tati.Ne asteptam sa fim confruntati cu astfel de probleme dar parca nadajduiam ca nu asa de curand.

Gandind la faptul ca 2/3 din clasa sunt rromi si ca deja am avut experienta ca unii din ei sa creeze probleme in clasa, il intreb pe A cine e baietelul cu pricina… si el parca usurat ca ma intereseaza imi spune ca Alexandru .Urmeaza o noua unda de soc, si in mintea mea se blocheaza un neuron dandu-mi o usoara senzatie de ameteala cognitiva (cam ciudat termen dar am avut senzatia ca mi se invart ideile in cap) si sa va spun si de ce .

In a doua zi de scoala vecina mea se plinge in drum spre casa ca G. copilul ei (colegul de banca a lui A.) a fost facut de un coleg tigan handicapat si in alte feluri si ca asta la facut sa planga pe copilas( acesta are oarecare handicap locomotor din cauza unui accident vascular intrauterin depistat la 4 ani dupa nastere si cu care este in recuperare) si culmea acest individ se joaca cu A si se declara a fi prietenul acestuia cel mai bun.

Ajunsa acasa incerc sa aflu versiunea fiului meu nu atat cu injuria cat cu prietenia lui cu un astfel de copil.A. spune cu sinceritate transanta ca e prietenul lui. II explic cum e cu prietenia si incerc sa il fac sa inteleaga ca nu ii este prieten un copil care jigneste atat de tare un suflet nevinovat cu atat mai putin daca acesta din urma e prietenul lui cel mai bun adica G. cu care se joaca de cand erau mici. Intelege in sfarsit ideea si consimte sa se desparta de noul venit. Il invat cum sa o faca fara sa existe incidente si ii spun si eu ca daca vrea sa -si faca si alti prieteni sa aleaga dintre cei care ii sunt asemenea si sa evite prietenia celorlalti numind pe aceia cu care cred eu c-ar putea imprieteni cunoscand din vedere dupa nume pe cei 4-5 baieti, credeam eu atunci, mai seriosi si educati; si zic uite Andrei fostul tau coleg de gradinita si Alexandru de ce nu te joci cu ei… La care el imi raspunse : Pai ei nu se joaca cu mine! Si am inteles ca el ii considera prieteni pe cei care il baga in seama. Aici cam toti oamenii se cunosc intre ei , multi dintre ei sunt rude sau cumetri sau ceva; se stiu unii pe altii si copiii lor la fel. Noi suntem venetici si suntem priviti ca atare, nu ca am avea cine stie ce nevoie dar nu poti sa nu observi ca nu te baga in seama, iar cand vorbesti nici nu te asculta …

Acum intelegeti de ce se invartea totul in cap si daca copilul meu vazu ca dau importanta faptului, si ca este ceva grav imi varsa tolba toata si imi spuse: stii ca si Andrei ma- injurat de toata cum se spune… familia sau asa ceva …neamu spusei eu de-a dreptul enervata,- da ceva si cu morti adauga el silindu-se sa-si aduca aminte si Roberta m-a dat la rele… m-am uitat la el, i-am luat capsorul in maini si i-am spus ca nu e nevoie sa isi aduca aminte ce zic ei, nici sa tina minte nu e necesar dimpotriva ar fi bine daca ar uita ca si cand nu a auzit nimic , si ca ei nu au nici o vina , ca asa aud ei vorbindu-se in casele lor, si ca exista si astfel de case, in care se vorbeste urat ca acolo nu este Dumnezeu si este celalalt caruia ii fac pe plac…

In consecinta a doua zi am mers la scoala cu gandul sa atentionez parintii acestor copii ca odraslele lor vorbesc urat si surpriza…

Pe tatal lui Andrei l-am oprit si cu toata blandetea si politetea de care am fost in stare i-am spus ca l-a injurat pe baiatul meu. Acesta a tresarit si nervos a chemat pe copil si de fata cu al meu l-a intrebat daca e adevarat… acesta a recunoscut imediat dar s-a scuzat ca A s-a luat de el la care A s-a rosit la fata si a lasat capul in jos. Am simtit ca ceva imi scapase, ii spusesem cu alta ocazie sa nu provoace pe nimeni, dar in alt context, nu facuse mare lucru il trasese de haina dar tot era ceva… L-am certat de fata cu celalat baiat atragandu-i atentia ca are jumatate de vina in conflictul respectiv. Taticul suparat ii promite odraslei ca vor discuta acasa si copilul se uita cu ura la paras. Trist dar sanatos. Si iata ca apare si Alexandu tot cu taticul lui si al meu ma face atenta ca a venit.(o clipa am ezitat si mi s-a parut ca sunt ridicola in dorinta mea de a indrepta lucrurile dar la plecare il interpelez cu aceeasi politete si pe taticul cu pricina fiind de fata si celalalt parinte lucru care mi-a dat o oarecare stanjeneala, Individul interpelat i-a o mutra atacata si imi spune raspicat si pe un ton cam de sus :copilul meu nu injura, eu insist convinsa fiind ca e doar o parere si el ridica tonul si repeta propozitia , din prostie incerc sa argumentez dar nu mai am cui ca individul imi tranteste o noua replica edificatoare: doamna veziti de treaba ca copilul meu nu injura si se intoarce cu spatele si pleaca cu o atitudine de o aroganta rar intalnita de mine la un om. Ma uit in urma lui indurerata , si vad costumul de pe el ca o injurie la adresa civilizatiei si imi dau seama ca din asa aroganta nimic bun nu poate iesi si continui prin a mentiona ca daca il mai prind injurand copii am sa-l iau personal de urechi. Taticul lui Andrei ramas si el neplacut impresionat repeta ca o sa-l pedepseasca pe copil si ca n-o sa se mai intample… Am luat atunci aminte la imbracamintea lui simpla si nu prea ingrijita si am realizat ca traiul bun se urca la cap unora…

Episodul 2 din telenovela se derula nu mai departe de ora pranzului cand cei doi colegi de banca A. si G. ne povestesc noutatile din clasa. A. spune: stii mami ca iar a vorbit urat Alexandru … A zis, profitand de lipsa invatatoarei care ne daduse ceva de scris si a iesit un pic pe usa, dupa ce doamna ne spusese de ieri ca de azi o sa incepem cu stiloul: bai prostilor scrieti cu creionul nu cu stiloul …si G. adauga :si a injurat dupa aceea. Si injura intruna pe oricine il deranjeaza completa al meu . Vecina mea nu zise nimic, aproape ca i se paru ciudat ca ma preocupa asemenea subiect.De altfel si la ea in casa se injura (se aude uneori), chiar si G. injura de toate cele dar nu la scoala… Am venit acasa deceptionata si revoltata decisa sa iau atitudine dar cum as putea sa zdruncin mandria acestui om care nici nu vrea sa discute dar mai sa creada asa ceva… si eu care credeam ca copii tiganilor sunt rai si periculosi… dar ai nostrii cum sunt…

Poate vi se pare o exagerare preocuparea mea dar eu nu ma pot abtine sa cred ca sunt mult prea mici si prea cruzi pentru astfel de lucruri si ca nu pot sa nu iau atitudine daca copilul meu sufera si cu atat mai mult daca e in pericol sa se contamineze de astfel de atitudini. Recunosc vreau sa il protejez… e o vina?

Read Full Post »