Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 15 septembrie 2008

Daca m-ar fi intrebat cineva pana azi ce parere am despre acest lucru desigur as fi raspuns ca e ceva extraordinar de care fiecare copil trebuie sa-si aduca aminte …

Azi insa practica a batut irevocabil teoria idilica despre cum ar trebui sa fie prima zi de scoala pentru orice bobocel.

Evident ca pregatirile pentru acest eveniment incep aproape din vara cand parintii precauti pompeaza entuziasm in urechile ciulite ale viitorilor bobocei, si se accentueaza in ultima saptamana de vacanta, culminand cu seara dinaintea primei zile de scoala .

Bineinteles camasi scrobite, uniforme, ghiozdane, penare, culori, caiete, acuarele, plastiline, creioane, ascutitori, carnetele de note si blocuri de desen, zboara de pe rafturile magazinelor cocosand spinarile boboceilor si umpland de bani grei un lant intreg de afaceristi care producatori care comercianti si mai ales intermediari …. In toata aceasta efervescenta se observa oarecum importanta evenimentului pentru care se fac pregatirile .Copiii fascinati de mirajul copertelor si multitudinii de oferte bombardeaza cu pretentii pe bietii parinti care, daca fac greseala fatala sa ii ia la cumparaturi trebuie sa se execute si sa implineasca doleantele micilor consumatori . Nu va minunati ca asa li se spune, iar daca nu stiti copiii dumneavoastra sunt priviti ca atare de cand stau cumintei in burtica. Dar acest lucru e un lucru care merita discutat alta data.

De cu seara ca orice mamica m-am pregatit cu tot ce stiam ca imi va trebui de dimineata in asa fel incat atunci cand se vor scula cei mici sa imi indrept atentia asupra imbracamintei lor caci vremea capricioasa si rece a batut orice record de reavointa.

Sculata din zori fac pachetele copiilor si sotului, recapitulez ce mai am de facut, si ca sa nu uit florile le asez aranjate langa usa impreuna cu umbrela.

Scol cu greu armata adormita de prunci (o sa ziceti ca 3 nu sunt multi , dar va spun eu cand vor ei pot parea un batalion) si incerc sa ii conving sa se imbrace .Constat ca cu exceptia lui A. care e in clasa I si are entuziasmul de rigoare,ca restul plang si se rasucesc in pat doar doar mai apuca un pui de somn sau si mai bine poate ma razgandesc de-a binelea . Vazand ca nu glumesc se porneste o jeluire pe doua voci de iti vine sa iti bagi degetele in urechi si sa fugi, cat mai departe. Renunt in ultima clipa la rochita si ciorapei albi la fundite si capete goale si ii imbrac mai gros, pe cei mici cu mana mea, ca sa scurtez timpul de executie si cobor jos in hol unde fac repejor inventarul sa vad daca n-am uitat ceva , gandindu-ma ca un inceput de an care se respecta incepe la ora 8 dimineata si cum ar fi sa intarziem tocmai in prima zi…

Cand iesim pe poarta inarmati cu flori ghiozdanele si umbrela constat ca ploua marunt si e foarte frig si ma felicit in gand ca am renuntat la moft si i-am imbracat gros pe copii. Plina de entuziasm pornesc spre scoala mare unde se tin de obicei festivitatile cu gandul ca voi afla curand care vor fi cele doua doamne: educatoarea si invatatoarea copiilor mei .Vad cu stupoare ca pe drum ma intalnesc doar cu doua mamici cu priviri cam ratacite care ma intreaba unde se tine deschiderea si ma felicit in gand binenteles ca uite ce bine ca eu stiu ce si cum. Dupa un drum destul de lung si greu din pricina ploii intepatoare si a vantului taios, ajungem uzi in curtea scolii unde cativa parinti cu odrasle cu pampoane si in capul gol incercau sa se adaposteasca de vant si ploaie lipindu-se oarecum de peretele dinspre sud al scolii astfel in cat sa nu mai stea in curent. Uni fumeaza alti vorbesc glumind pe seama situatiei create. Ma uit in stanga si-n dreapta cautand un soi de adunare care in imaginea din memoria mea ancestrala ar trebui sa semene a careu.

Entuziasmul amuteste subit sub bombardamentul aproape tupeist al ploii care ajunge multumita vantului sa te ude cu totul. Tabloul e dezolant . Cei mici dezorientati se uita intrebatori la fata mea nedumerita :unde e careul ? unde sunt copiii cei multi, de fapt ce se intampla ? Intreb si eu ca si ceilalti probabil ce se intampla s-a mutat ziua am ratat deschiderea ?

Aflu ca aici la noi incepe la ora noua si ca pe moment nu e decat secretara si omul de la paza in scoala .

Oscilez amarnic intre a pleca acasa si a ramane ,urasc sa nu fiu hotarata si pentru ca nu gasesc nici un parinte care sa aiba copilul cu ai mei in clasa la scoala si la gradinita decid ca ar trebui sa raman sa vad macar in ce clasa au fost repartizati si cum le cheama pe doamne sa nu am vreo surpriza mai tarziu …

Ma lipesc si eu de perete in spirit de turma si strang puiuti cei mai mici sub aripi sperand ca vor veni doamnele mai devreme si vom scapa mai repede .Evident ca ma inselam din nou desi au venit mai devreme au preferat sa se dezmorteasca in cancelarie asteptandu-l si pe primar sa vina si sa isi faca reclama de rigoare.

La ora noua punct toti ca la un semn (obervaram prin geam ca s-a golit cancelaria) ne idreptam spre curtea din spate a scolii si sub forma unei gramezi de umbre tremurande si de umbrele incercaram sa auzim ce se spune in cele trei cuvintari care s-au tinut in decurs de un sfert de ora culminand cu anuntarea invatatoarelor de la clasa I. Ni se ureaza Un an nou plin de succese! si suntem trimisi fiecare la scolile si gradinitele de cartier unde aveam sa le intalnim pe invatatoare. Da-i doamne romanului mintea cea de pe urma!

Mam gandit eu ca ar trebui sa merg mai tarziu la localul scolii din cartier dar am zis ca nu trebuie sa ratam deschiderea noului an unde plutesc in aer atata sperante si vise, unde colegii se descopera cu fervoare sau timiditate…

Dumiresc pruncii zgribuliti cu manute inghetate ce urmeaza sa facem si o lum incet cu vantul si ploaia in fata spre celalalt capat de strada unde in sfarsit vom reusi sa intram undeva la putina caldura…

Ajungem cu greu si ma hotarasc sa il las pe cel mare sa astepte la usa clasei pana o duc pe fetita la gradinita (care este din fericire in aceeasi cladire) Facem cunostiinta cu doamna Mihaela care pare rupta dintr-un film de asta vara … Radioasa si dragalasa, foarte eleganta pentru talpa asta de tara …Aflam ca dansa e noua educatoare proaspat venita. Inima mi se inmoaie cand intalnesc zambetul deschis care imi spune ca totul e in regula … Las fetita desi plange si o asigur ca a mai trecut prin asta si ca o sa se acomodeze dupa ce plec si ca sunt in partea cealalta la clasa intai .

Facem cunostiinta cu doamna Iuliana de la clasa I . O aparitie delicata dar foarte hotarata atenta in toate partile la toti, tine mortis sa sarute toti copiii desi o parte covarsitoare sunt de etnie roma. Nimic de zis, pana aici. Ne recapituleaza vag si pe fuga ce rechizite au nevoie le ofera manuale copiilor insistand totusi ca parintii sa cumpere altele ca e mai bine si orcum nu sunt suficiente. Acestea fiind spuse ne anunta ca vor scrie doar cu stiloul si ca trebuie sa ne facem provizii in acest sens. Ne elibereaza si ne avertizeaza sa nu intarziem maine dimineata.

Trec sa vad ce face fata si constat ca mai erau vreo 2 – 3 mamici desi ni se spusese sa venim la 11 jumatate sa ii luam. Bucuroasa totusi ca o gasesc vesela pe fetita o imbrac si plecam cu totii spre casa, impreuna cu o vecina care mai inspirata (are si o fetita in clasa III-a) a venit direct la scoala din cartier, mai tarziu si care ma anunta ca se duce in oras sa ia manuale si ca daca vreau sa ii spun ca imi ia ea .Sigur ca vreau zic eu , gandind ca asta e singurul lucru bun care s-a intamplat azi si ca orcum nu aveam cum sa mai tarasc copii prin maxi-taxi pana la un centru comercial cunoscut sa fac cumparaturi ca si asa eram inghetati cu totii bocna si tare infometati.

Trebuie sa recunosc ca a fost o experienta de-a dreptul cutremuratoare daca nu trauimatizanta pentru toti, de la mic la mare si mai ales cu-tremuratoare de frig. Nici pana acum, desi am inghitit pe nerasuflate o cacaua calda nu ne-am incalzit complet.

Si daca va spun ca scoala mare are o sala de sport imensa acoperita proaspat inaugurata in campania electorala ?cum va suna ?De ce nu se poate sa ne comportam civilizat oare?, cu respect fata de copii si parinti si de noi insine ca profesori… Si mai adaug aici o frantura din discursul Doamnei Director care suna cam asa: …Noi nu invatam copiii sa faca rele, daca ii vedeti pe strazi ca nu stiu sa se comporte nu e vina noastra noi nu facem din ei infractori, scoala a incercat intotdeauna sa ii invete de bine … sa fie oameni… Nu stiu de ce dar acum in gand aceste cuvinte suna a sticle sparte pe caldaram… sau a plescaiala de pantofiori nou-nouti platiti cu sudoarea unor oameni cea mai mare parte muncitori amarati prin delta din curtea scolii…

Read Full Post »