Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for august 2008

Primul strop

Gândurile se precipita in minte in căutarea unei idei, murmura neliniştite… care va fi primul?… Le-as rosti pe toate dintr-odată dar sunt atât de amestecate si îmi izbesc cu atâta emoţie tâmplele încât nu reuşesc sa le cuprind in cuvânt . Cu răsuflarea tăiata fac primul pas timid in lumea aceasta care este din ce in ce mai ocupata si mai surda. O simt imensa ca pe un ocean adânc si rece; o mare de fiinţe ce plutesc purtate unele de dorinţe fierbinţi, altele de patimi mistuitoare si din când in când cate un ideal ce trage împotriva curentului cate un suflet încăpăţânat… e o linişte apăsătoare…încremenite gândurile au amuţit: daca nu e nimeni acolo sa le audă?… Ca o fâlfâire de aripi speranţa străpunge acest univers captiv in rutina . închid ochii, inspir adânc, o idee ridica creştetul timid … ca totusi acolo, afară, in adancuri mai exista suflete visătoare ce cred in minunile unui Dumnezeu batran si plin de iubire care inca isi asteapta fiii risipitori.

Read Full Post »

Ca pe orice fiinţa care se considera inca in deplinătatea facultăţilor sufleteşti si pe mine mă preocupa gândul evadării. Gândul ca înghesuiala urbana de indivizi si betoane atrofiază încetul cu încetul si ultimii neuroni capabili sa judece, sa poată face diferenţa intre bine si rău punând sufletul in incapacitatea de a se apara împotriva atacurilor tot mai vădit exprimate si transformându-l in ţinta sigura . Am locuit pana de curând in Bucureşti. Pentru mine este adunarea a tot ce poate fi mai rău: droguri, prostituţie, corupţie, ignoranta si indolenţă, snobism si degradare morala, o adunătura de oameni veniţi de peste tot, foarte diverşi care nu reuşesc întotdeauna sa se acomodeze pentru ca nu se aseamănă, nu se cunosc si nu vor fi niciodată o unitate, un gând ,un suflet. Rareori găseşti oaze de linişte si pace precum cea din vreo biserica unde se ascunde cate un preot plin de dragoste si har, acestea sunt excepţii. Lipsa de scrupule domina totul, ca sa nu mai vorbim de trafic , manele, nesimţire, si tot felul de indivizi autohtoni sau veniţi de departe a căror reputaţie si bune intenţii le cunoaştem cu toţii… Am stat in Bucureşti in cartiere liniştite, dar nu m-as întoarce acolo nici daca s-ar întoarce el tot spre mine… am fugit de el, dar se pare ca nu suficient de departe. As fi vrea sa mă mut departe de tot ce înseamnă capitala si obiceiurile ei, pe care trebuie sa recunosc ca nici nu le-am priceput si nici nu le-am putut accepta in nici un fel. Cat am stat in oraş, deşi sunt aici din `86 si am locuit in doua cartiere diferite, m-am simţit prizonieră in propria mea casa lucru care s-a extins pana aici in casa de la tara (in apropierea capitalei) unde m-am mutat acum 7 ani, si unde de abia acum după prefaceri si metamorfozări dureroase mijeşte undeva la orizont o speranţa de acomodare , dar e palidă si plăpânda… căci tentaculele capitalei răzbat cu uşurinţa in mediul rural de la periferia Bucureştiului mai ales de când oamenii au devenit bogaţi peste noapte din vânzări de terenuri. Eu vreau pace… e oare atât de mult? Acea mica palpainda speranta s-a ivit la descoperirea unui nou inceput de drum… un nou orizont de vise sperante si nadejdi pe care mi le-am pus acum de curand la picioarele Domnului … visez pacea familiei mele care este intens zguduita de metamorfozele mutarilor si acomodarilor si constructiilor si cautarilor si….oboselii si stresului spiritual de a nu reusi sa le impacam pe toate, si de „a le aduce la aceeasi numitor” aceasta fiind expresia unui parinte pe care il indragesc. Nadajduiesc, de fapt, am convingerea, si asa sa ajute Dumnezeu ca acest parinte bland si plin de pace sa reuseasca sa strecoare macar o picatura de dulce elixir dumnezeiesc si in familia noastra pe care o iubesc nespus! Sper ca experienta dansului sa isi puna amprenta decisiv in viata noastra. Vreau sa-mi duc sufletul acasa, in pacea din familia mea ;sa nu mai fie pribeag prin vise straine…sa nu mai tanjeasca la bucuriile altora…sa-l gaseasca pe ACASA. Acesta e gandul care, de ceva timp incoace, a reusit sa-mi aline orice spasm al sufletului chinuit de indoiala ca nu e pe calea cea buna …

Read Full Post »

« Newer Posts