Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 14 august 2008

6 August – Schimbarea la fata a Mantuitorului nostru Domnul Iisus Hristos

”Si după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe iacov si pe ioan, fratele lui, si i-a dus într-un munte înalt, de o parte . Si s-a schimbat la fata înaintea lor, si a strălucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele lui s-au făcut albe ca lumina. Si iată Moise si Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.Si, răspunzând, Petru a zis lui Iisus : Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voieşti voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una. Vorbind el inca iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iată glas din nor zicând: <<Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L>>. Si auzind, ucenicii, au căzut cu fata la pământ si s-au spăimântat foarte. Si Iisus S-a apropiat de ei, si, atingându-i le-a zis: Sculaţi-va si nu va temeţi. Si ridicându-si ochii, nu au văzut pe nimeni, decăt numai pe Iisus singur. Si pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui sa nu spuneţi ce aţi văzut, pana când Fiul Omului Se va scula din morţi.”

Matei 17

6 august 2008

La multi ani, parinte, azi e ziua dumneavoastra! spuse femeia incetisor imediat ce intra in camera…Verifica cu atentie perfuzia si dupa ce se asigura ca functioneaza se aseza oftand aproape imperceptibil pe marginea patului. Intinse mana cu sfiala si atinse delicat mana celui ce ii fusese de mai mult de douazeci de ani de ani duhovnic si prieten de suflet. Era atat de calda … Dupa saptamani intregi de suferinte crunte, de febre epuizante, de transpiratii interminabile, de nemancare si dureri insuportabile, bolnavul abia mai putea respira . Fiecare clipa de viata era o minune faptuita de Dumnezeu. Nici unul din medicii care l-au vazut nu puteau intelege cum mai rezista . Azi au trecut si alti fii duhovnicesti pe la dansul toti tristi si ingrijorati de faptul ca miracolul asteptat intarzie sa apara … Caci stiau ca Domnul isi aratase bunavointa Lui intru acest parinte si in alte dati vindecandu-l de cateva boli imposibil de tratat pentru medici … Acelea s-au aratat a fi doar incercari…ce au intarit credinta celor ce il cunosteau pe parinte si il aveau de duhovnic . Si cum ar putea Domnul sa nu lucreze prin acela care aici, in miezul capitalei, intr-o parohie amarata de sector, a dus o viata de post aspru si rugaciune neincetata asa cum se cuvine unui calugar adevarat . Slabit, cu ochii intredeschisi, fixand o icoana a Maicii Domnului de la Muntele Sinai parintele sta nemiscat. Cei care il viziteaza spun ca ar fi in coma, dar eu stiu pe cineva iubit foarte mult de Parinte care sustine ca acesta parea sa stie cine este langa dansul si sa se bucure de prezenta celor mai apropiati fii ai sai… Incet, incet s-au retras cu totii, vizitele trebuiau sa fie scurte ca bolnavul sa beneficieze de cat mai multa liniste si rugaciune… Bolnavul icni incercand inutil sa tuseasca. Lacrimile inundara din nou obrazul obosit al femeii, stia ca fiecare clipa e un supliciu pentru aceasta fiinta delicata si smerita ce si-a petrecut viata in tacere si consacrare permanenta voii Lui Dumnezeu. ”Doamne Dumnezeul meu iarta-ma!” spuse ea in gand, cu inima zdrobita caci si pentru pacatele mele sufera duhovnicul meu acum!Lacrimile continuau sa siroiasca limpezi si calde pe obraji, trecuse atata timp de cand s-au cunoscut… Imaginile navalira in mintea ei ingreuiata de ganduri <<Parinte copilul meu e pe moarte , stau cu el in spital de atata timp si nu-si mai revine…sunt asistenta si stiu ca doctorii nu se inseala…-Ce spui soro, unde ti-ai pus nadejdea? intreba el zambind de parca nu-i vorbea de o chestiune de viata si de moarte… – Hai sa ne rugam, Caci Bunul Dumnezeu nu ne da copii si apoi sa-i ia asa fara motiv, Dumnezeu iubeste copiii! …urmara ore in sir de rugaciune in genunchi in fata Mantuitorului si a Maicii Domnului, femeia cu copilul in brate repeta incet rugaciunile parintelui , cata dragoste, cata smerenie cata dulceata si credinta izvora din sufletul acestui monah entuziasmat de dorul mistuitor de a aduce cati mai multi fii risipitori inapoi in fata Tatalui Ceresc .Si nu ar fi putut rezista in genunchi si cu un copil in brate atatea ore la rugaciune daca nu s-ar fi milostivit bunul Dumnezeu, prin rugaciunea parintelui, de dansa si nu i-ar fi ridicat si ei durerile si copilului boala …-Ai vazut acum si fratia ta, in cine sa-ti pui nadejdea spuse mai tarziu zambind Parintele. Roaga-te din toata inima ta si e imposibil ca Dumnezeu sa nu iti raspunda, doar ca asteapta sa insisti un pic…>>Lacrimile parca incetara in fata acestei amintiri atat de dragi ei. Inima i se mangaie o clipa cu imaginea zambitoare a parintelui din amintire, dar tresari imediat si fu parca lovita de realitatea dureroasa ce o inconjura. isi petrecu cateva ore citind rugaciuni cu voce tare simtind in inima ei ca in orice stare ar fi paritele sufletul dansului se ruga impreuna cu ea. Lacrimile izbugnira din nou de parca nu ar mai fi plans niciodata ”cine o cunostea pe ea mai bine ca dansul? cui ii va mai marturisi ea pacatele ei?… de unde va lua sfat?”… dar intr-o clipa de luciditate gandi ca sigur dansul n-ar fi permis sa se smiorcaie asa , sigur ca raspunsul dumnealui ar fi fost ca desigur Domnul o stie cel mai bine si trebuie sa-I respectam voia orcare ar fi ea…se imbarbata un pic . In camera isi facu aparitia un fiu duhovnicesc al parintelui care hotarase sa ramana peste noapte sa supravegheze pe bolnav . Tarziu, in noapte femeia se hotara sa se duca in camera alaturata sa mai faca cate ceva caci dupa nenumarate zile de nesomn o razbise oboseala si voia sa alunge somnul cumva…iesi din incapere lasand pe acela ce statea cu dansul sa citeasca in continuare dar la scurt timp ceva o indemna sa se intoarca. Cand ajunse in prag vazu pe cel ce citea ca face semne disperate atragandu-i atentia ca bolnavul isi revine si a deschis ochii .Dadu buzna in camera si incerca sa si articuleze surpriza , dar nu reusi sa spuna decat ”Parinte…” caci ochi acestuia larg deschisi si complet lucizi o strafulgerara determinand-o sa taca si in acelasi timp sa ramana nemiscata… Privirea parintelui zabovi indelung asupra icoanei Maicii Domnului si apoi zambind cu un zambet ce radia impacare si pace inchise ochii si adormi intru Domnul.

Odihneste Tu, Doamne sufletul adormitului robului tau la loc de verdeata unde nu este durere, nici intristare nici suspin, ci doar viata fara de sfarsit…

Read Full Post »

Existenta in afara lui Dumnezeu oricat de filosofica ar fi nu inseamna nimic…A exista cu adevarat -si eu nu pot spune ca exist ci doar imi aman moartea de pe o zi pe alta-inseamna a arde intens, ca o flacara, de dorul Dumnezeirii, a tanji in fiecare clipa de a mai fi odata in mainile Lui -lut si suflare divina- necunoscand propria vointa, prinzand ascultator si tacut forma creaturii iubite… fiul mostenitor ce nu risipeste…dar unde am ajuns?… acum… aici….- nicaieri…atatea premise risipite…. atata suflare divina care se revarsa de atunci si pana acum spre o lume de lut ce nu poate arde… Mi-e teama ca rabdarea Lui e aproape de sfarsit… iar noi bietele creaturi ne zbatem ca o adevarata turma de oi naucite de intunericul faptelor noastre si hartuite de coltii fiarelor pentru care suntem o prada mult prea usoara…
Simt vremurile acestea acut stirbindu-mi din vise… ca norii grei de furtuna ce prevestesc urgia ce va sa vina…si-i privesti si te-apasa pentru ca stii ca nu exista scapare pentru plantuta plapanda ce-o ai in gradina… doar daca tu, in ultima instanta, nu ai s-o protejezi cu riscul sacrificiului suprem…caci asa ne sunt sufletele …. plantute firave si anemice dependente de ultima raza schimonosita de SOARE ce de abea mai razbate de ceata densa a pacatelor, aici, jos, in fosta Gradina a Edenului.

Read Full Post »

Uneori simt ca mă sufoc cu propriile-mi gânduri… si nu mai am o frântura de cer sa respir… atât de mult mi-as dori sa fiu libera…ca un canar ce se avânta naiv pe fereastra uitând ca s-a născut in tari mai calde si-a fost sortit sa stea in colivie… Atât de mult mi-as dori sa fiu libera de teama de a nu gresi; libera de sagetile otravite ale pacatelor ce sapa tacute in adanc; libera de legatura tinei care ma trage spre origini incovoindu-ma sub greutatea ei de ciob sunator; libera de gandul care rataceste aiurea fara sfintenie si adevar; libera de ochiu-mi profan si opac ca piatra din suflet; libera de simtirea ce-nfiorata-si doreste sa existe aici si acum; libera de buzele ce se incapataneaza sa rosteasca cuvinte in desert; libera de mine insami goala sau plina de intelesuri existentiale ; libera de tot ce sunt in felul meu atat de limitat in stralucire…atat de mult mi-as dori sa fiu libera…atat de mult mi-as dori sa FIU…..

Read Full Post »