Primul strop

Gândurile se precipita in minte in căutarea unei idei, murmura neliniştite… care va fi primul?… Le-as rosti pe toate dintr-odată dar sunt atât de amestecate si îmi izbesc cu atâta emoţie tâmplele încât nu reuşesc sa le cuprind in cuvânt . Cu răsuflarea tăiata fac primul pas timid in lumea aceasta care este din ce in ce mai ocupata si mai surda. O simt imensa ca pe un ocean adânc si rece; o mare de fiinţe ce plutesc purtate unele de dorinţe fierbinţi, altele de patimi mistuitoare si din când in când cate un ideal ce trage împotriva curentului cate un suflet încăpăţânat… e o linişte apăsătoare…încremenite gândurile au amuţit: daca nu e nimeni acolo sa le audă?… Ca o fâlfâire de aripi speranţa străpunge acest univers captiv in rutina . închid ochii, inspir adânc, o idee ridica creştetul timid … ca totusi acolo, afară, in adancuri mai exista suflete visătoare ce cred in minunile unui Dumnezeu batran si plin de iubire care inca isi asteapta fiii risipitori.